17 C
București
joi, 1 octombrie

START-UP NATION, program de succes sau gaura la buget?

Start-up Nation s-a terminat și odată cu el nu contenesc laudele la ce mare succes a fost și va fi în continuare programul.  În rândurile următoare vom prezenta principalele metode prin care, cu largul concurs al procedurii programului, acesta și obiectivele sale inițiale vor putea fi păcălite. Poate se deschid niște ochi și în etapa de verificare se va ține cont de spiritul programului, de obiectivele sale și nu doar de textul rece al procedurii.

Grație modului în care a fost transformat (oare voit sau doar din lipsă de experiență?) – programul a ajuns un concurs de licitare a locurilor de muncă pe care fiecare potențial antreprenor și le asumă.  Practic, respectând niște criterii banale (32.000 de firme le-au respectat fără probleme, chiar sunt banale, să nu ne cramponăm în ele) oricine ajunge să obțină 200.000 lei dacă reușește două lucruri:

  • Crearea a cât mai multor  noi locuri de muncă (de la 2 în sus);
  • Inserția pe piața muncii a persoanelor defavorizate, șomerilor și absolvenților;

La punctaj egal – toata lumea obține 100 de puncte, clasamentul se face în această ordine – cine a creat mai multe locuri și cine le-a acordat pe acestea persoanelor defavorizate.  Automat, Startup Nation a ajuns o licitație – cine îsi asumă mai mult, acela câștigă.

Obiectivul programului, așa cum este el definit precizează :

Obiectivul principal al schemei de minimis îl constituie stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii și îmbunătăţirea performanţelor economice ale acestora, cu prioritate în zonele geografice mai puțin dezvoltate economic, în care densitatea IMM-urilor este redusă comparativ cu media europeană, crearea de noi locuri de muncă, inserția pe piața muncii a persoanelor defavorizate, șomerilor și absolvenților.

Obiectivul a fost, cel puțin pe foaie, îndeplinit –  cele 10.000 de firme care sunt favorite la obținerea finanțării și-au asumat crearea a peste 45.000 locuri de muncă din care peste 50% (să convenim la 27.000 persoane defavorizate).

Hai să vedem în realitate cum se pot crea cele peste 45.000 locuri în economie, explicând 4 metode clasice prin care programul poate și probabil va fi deraiat și îndepărtat de la scopul său inițial – totul costând bugetul peste 2.000.000.000 lei.

  1. Metoda preluarea

Este o metodă dificilă – accesibilă doar patronilor cu firme mari. Presupune existența unei firme, cu cel puțin 4 angajați. Se aplică pe Startup Nation cu o altă firmă, și se asumă crearea a unui număr de noi locuri de muncă <= cu cel de pe firma existenă. Se transferă angajații de pe o firmă pe alta. Tocmai au fost create 4 noi locuri de muncă. Bonus, 140.000 lei cu care se retehnologizează firma și alții 60.000 lei cu care se finanțează 24 de luni de salarii. (4 angajați X 6 luni spre exemplu, 3 angajați X 8 luni sau 2 angajați 12 luni).

Metoda devine și mai eficienă dacă firma existenă are 20 – 30 de angajați. Aceasta se sparge  în 5  și se crează 5-6 locuri de muncă pe fiecare firmă  nouă. (si 10 – 12- cu deja celebrul exemplu accesibil peste tot).  Tocmai s-au creat 30 de noi locuri în economie… Locația de implementare este ok, poate fi făcută oriunde, chiar la sediul firmei existente, doar să existe mai multe camere.

Este nevoie de „niște băieți” de încredere, pe a căror nume să trec firmele și cam aia e, portița din procedură este accesată.  Chiar dacă unii potențial beneficiai au fost neglijenți și au creat firme cu același nume  – în general cei care apelează la această metodă trebuie vor fi discreți și vor numi firmele diferit. În concluzie, multe locuri de muncă vor fi „create” prin desființarea altora – obiectivul programului nu este îndeplinit.

Mai mult, în termeni tehnici, această procedură se numește „splitare artificială”. Programul oferă doar 200.000 lei dar prin această metodă, folosind și interpuși, un păpușar poate pune mâna și pe 200.000 euro. Oare această artificialitate nu este o ușoară fraudă?

Ce s-ar putea face aici pentru a preveni crearea pe foaie a locurilor de muncă?

  • Verificarea sediului social al firmelor care accesează. Dacă o firmă are sediul social în aceeiași locație cu o alta existentă – verificarea domeniului de activitate. Dacaă este la fel, verificarea gradului de rudenie al asociatului firmei existente cu cel al firmei nou create.
  • Verificarea provenienței angajaților. Dacă 4 angajați vin bloc dintr-o altă firmă, verificarea acestora, de unde au plecat, de ce au plecat, etc.

Doar parcurgand clasamentul, locurile 39 – 41 arata un exemplu vizibil doar pentru ca s-a gresit depunerea – au facut acelasi nume (Dabo Doner e o franciza dar totusi, 3 oameni din Sibiu, independenti au vorbit sa cumpere aceeiasi franciza?) si le-au depus unul dupa altul cu acelasi numar de angajati. (probabil proiectele sunt 100% identice si au acelasi consultant). Oare cate sunt in lista fara aceste erori care le fac vizibile?

Lista se gaseste aici (http://www.aippimm.ro/files/articles_files/81/6747/listasun2018ordinerue.pdf)

  • Metoda  fictivilor

Este o metodă pereche a metodei anterioare, doar că este folosită de antreprenorii care nu au afaceri existente. O pot practica cei care nu dețin nici o firmă (sau care au firme mai mici) și nu au de unde muta oamenii. În general, se pretează pe servicii unde nu este nevoie de oameni mulți,  fiind nevoie maxim de unu sau doi angajați. Ce presupune? Beneficiarul își asumă 4 -5 angajați, unul fiind chiar administratorul –iar al doilea – dacă afacerea o cere, poate fi perechea (soțul/soția,etc). Ce se întâmplă cu diferența?  Simplu, se angajează fictiv. Mulți vor zice că obiectivul se respectă – doar se plătesc taxe la buget pentru 4 oameni. Greșit!

O luăm metodic – cu un exemplu simplist dar care poate fi aplicat la nivelul întregului program. Cine sunt fictivii:

  • Familia – adică rudele. Mama, tata, vărul care nu are carte de muncă și e zilier etc
  • Prietenii –  se găsesc 1 sau 2 prieteni  fără chef de muncă dar care s-ar bucura să le „meargă vechimea”. Toată lumea cunoaște pe cineva…
  • Absolventii unor forme de invatamant (studentii in general, acestia fiind absolventii unui liceu deci se califica) – adică se merge la facultate și iau 2 studenți (care și așa nu muncesc doar nu au experiență și nu îi ia nimeni) – li se plătește contribuțiile și li se dă și o scrisoare de recomandare dacă e cazul, win- win bugetat de stat.

Cum se  face fraudarea sistemului? (e ușor mai complicat pentru o persoană neavizată dar schema este foarte simplă).

Obligativitatea este de a păstra locurile de muncă timp de 24 de luni de la primirea ultimei tranșe de bani. Practic, în exemplu cu 4 oameni asumați, aceștia trebuie plătiți efectiv de societate timp de 24 de luni pentru a respecta indicatorul de program.  

Ultima tranșă de bani poate fi solicitată pentru ceva banal (servicii de consultanță, realizare website, sau plata ultimului salariu.) Și dacă se solicită 1.000 lei, proiectul se consideră închis când ai primit acești bani.

  • Pentru se a deconta de exemplu 2 X 12 salarii (60.000 lei- adică 2.500 lei/angajat/lună), se vor angaja două persoane din secunda 1 după semnarea contractului. Cele două persoane au un al doilea job (poate sunt chiar antreprenorul și soția) deci nu au nevoie de bani, sau lucrau la negru ( mai jos se explică și cum e cu defavorizații), sau se angajeză cei doi studenți cărora li se țin doar cărțile de muncă, cardul de salarii fiind la administrator în buzunar.  
  • Timp de 12 luni se plătesc cei 60.000 salarii adică  24.000 lei  contribuții și 36.000 lei salariul efectiv, care rămâne la administrator. (valori aproximative, pentru ușurința întelegerii ideei). Banii sunt 100% rambursați sau dacă se obține prefinanțare, sunt primiți încă de la început (deci nici măcar nu e nevoie ca aceștia să fie deținuți). La finalul celor 12 luni finanțate avem așa:
    • Aproximativ 24.000 lei din banii statului se întorc la buget sub formă de contribuții (sănătare, șomaj, etc).
    • Aproximativ 36.000 lei sunt economisiți de administrator, sub formă de salariu plătit la cei doi angajați fictiv.
  • Cei 36.000 lei economisiți înseamnă contribuții asigurate pentru 1 an jumate din cei 2 ani în care care aceștia trebuie menținuți. (reamintesc, obligativitatea este de a mentine angajatii asumati 24 de luni de la primirea ultimei transe de bani).

Ce s-a întâmplat până aici?

  • Practic 12 luni statul și-a mutat banii dintr-un bunzunar în altul pe 2 angajați fictivi și a dat administratorului bani pentru 18 luni din restul de 24 de luni. Deci 2 angajați pentru care se plătesc contribuțiile din ce generează afacerea finanțată doar 6 luni din 3 ani iar în restul de timp din bani publici.   Statul se auto – susține, filtrând banii prin angajații fictivi. (Daca proiectul este realizat in regie proprie, lucru foarte usor, se mai pot obtine alti 8.000 lei „gratis”- decontand servicii de consultanta fictive. Nu intru in detalii, ideea este ca mai pot fi trasi bani si din alte parti, acoperind si alte costuri, inclusiv cele 6 luni neacoperite din exemplu de mai sus).
  • Celelalte 2 persoane (mergem pe varianta banală, 4 locuri de muncă create) se angajează in ultima secundă, practic la 12 luni de la semnarea contractului.  Aici fie se plătesc pe bune salarile (dacă e o afacere care poate face asta)  fie se plătește pe bune 1 salariu și se mai plătește o contribuție, pe modelul de mai sus,  sau nu se plătește nimic pe bune ci doar contribuții, ca în modelul de mai sus – dar de data asta cu banii firmei/administratorului.

Oricum o dăm, în orice situație, orice proiect care respectă schema de mai sus contribuie la buget cu X – 1,5 locuri de muncă (x fiind ce și-a asumat în program). Dacă toți ar face schema aceasta se ca și contribuții efectiv plătite de businesul realizat cu 15.000 de locuri mai puțin. Nu toți o vor face însă oare câți nu s-au gândit sau au fost sfătuiți să umfle artificial numărul de locuri de muncă procedând în acest fel? Din cele peste 45.000 locuri de muncă anunțate, câte vor fi create așa?

În economie (contribuția în economie o dă salariul care e cheltuit – angajatul are în mână 1.000 lei, cu ei plătește mâncarea la Supermarket, care la rândul său plătește casierița, etc etc) contribuția este și mai mică, dacă pentru o parte din restul de angajați (X-1,5, în cazul de față x fiind 4) se plătesc doar contribuțiile timp de 24 de luni.

Ce se poate face aici?  Efectiv – o verificare atentă a planului de afaceri și obligativitatea de a justifica la eventuale solicitări de clarificare pentru ce se folosesc angajații. În trecut au existat programe care au venit cu măsuri clare – angajați maximi necesari/ domeniu de activitate. Ce depășește este nefezabil și automat respins. Din pacate insa proiectele vor fi aprobate pe banda, respingerile fiind doar in cazul unor erori precum – nu se incarca un document. (cu alte cuvinte, nu se pune o foaie la dosar, proiectul e respins. Se face un plan de afaceri fantezist sau se raspunde „la misto”prin el, proiectul este aprobat). NValorile sunt pur estimative și se merge pe un scenariu cu 2.500 lei costuri salariale lunare. Ideea poate fi aplicată și la salariul minim de 2.100 lei, important fiind mecanismul și nu neaparat valorile la virgulă.

  • Metoda OLX

SUN 2017 a avut marele avantaj că a oferit finanțări de 44.000 euro (nu 42.000 euro (iar cursul crește) ,cât oferă 2019) fiind necesară crearea a doar două noi locuri de muncă.  Astfel, samsarii s-au activat și cu o investiție minimă de 1.000 – 1.200 lei (cât costă înființarea unei firme) au avut oportunitatea de a încasa 3.000 – 4.000 euro (cu cât se cumpără o firmă pe OLX.) SUN 2019 are dezavantajul că aceiași combinație s-ar putea realiza pe bani mai puțini dar cu obligații de angajați cel puțin duble. Deci, samsarii cu o oarecare întârziere vor  încerca schema dar în condiții vitrege unde aproape sigur nu vor avea succes.

Proiectul este scris, va fi probabil aprobat iar administratorul va semna contractul de finanțare, blocând banii pentru 12 luni – timp în care va încerca cu disperare să vândă afacerea. Greu de crezut că cineva va cumpăra o afacere la cheie unde e obligat să țină 4 angajați când ceva similar cu echipamente second – hand costă la fel (sau mai mult cu câteva mii de euro) dar nu există nici cea mai mică obligativitate de a păstra angajații.

Ce presupune? Au creat și ei 4 locuri de muncă, doar ca acestea nu se vor concretiza niciodată… blochează fraierul de rând care ar crea doar 2 (dar pe bune)… Totuși, vor ține blocați banii, semnând acordul de finanțare și sperând că în intervalul de timp de 12 luni (timp în care proiectul poate fi implementat) vor găsi cumpărător. Nu o vor face, vor renunța la finanțare când programul se încheie. Astfel, au contribuit în economie  1.000 – 1.200 lei, cât costă firma,  au blocat fondurile care nu vor ajunge la nimeni și au creat fictiv timp de 12 luni cel puțin 4 locuri de muncă pe care nu le va ocupa nimeni.

Cum poate fi combătută? Dovada că implementarea proiectului a început în maxim 60 de zile de la semnarea contractului, în caz contrar acesta urmând a fi reziliat iar următorii de pe listă chemați la semnare și tot așa până când se aleg 10.000 de firme care chiar fac ce și-au propus. Aici fenomenul este 100% vizibil dar nu se face absolut nimic.

  • Metoda fraieru de rând

Fraierii sunt cei care au depus proiecte pentru a-și urma visul de antreprenor. Aceștia, în general, au impresia că pot concura cu punctul 1 sau punctul 2 așa că și-a suflecat mâinile și au depus și ei proiect.

Pentru a pune mâna pe pot și-au asumat mult mai mulți angajați decât pot să ducă, 4 5 sau chiar 6 (dacă au avut consultant lacom). Beneficiind de 24 de luni de salarii subvenționate (reamintim, 6 salarii pentru 4 angajați de exemplu) se vor chinui 6 luni să facă un business pe bune. După ce finanțarea se termină se trezesc cu fundu gol în bătaia viscolului. Ce fac? Urlă pe facebook că nu e corect, că nu îi ajută nimeni și întreabă discret cum poate să facă să nu fie nevoit să dea banii înapoi.  Unii se vor ruina ducând proiectul la final, alții o vor rezolva „legal” (un avocat bun stie cu siguranta metode legale prin care ramai si cu echipamentele si fara angajati) și foarte (foarte, foarte, foarte) puțini vor reuși.

Contribuie și ei, fiecare, pe bune de data asta cu câte 4 angajați din care majoritatea vor îngroșa rândurile celor care vor părăsi România, scârbiți că „așa nu se mai poate”. Vor avea probleme foarte mari în a găsi ce și-au asumat și se vor lupta lunar să țină oamenii respectivi și să faca afacerea să meargă.

Din păcate pentru ei a fost creat acest program dar din cauza punctelor 1, 2 și 3 aceștia fie au supra-estimat numărul de angajați iar asta îi va costa, fie au mers cu numărul corect și nu vor obține finanțarea.

  • Bonus – defavorizatul

Un obiectiv total distinct este „Inserția pe piața muncii a persoanelor defavorizate, șomerilor și absolvenților (oricare formă de învățământ de după anul 2012 – completare personală),”. Am agreat că aproximativ 27.000 de locuri de muncă vor fi pentru această categorie de persoane.

Este o veste excelentă, 27.000 de șomeri și/sau absolvenți de după 2012 sunt solicitați în economie. Doar că nu este așa.

  • Legat de absolvenții oricărei forme de învățământ de 2012 (liceu spre exemplu) – vor fi cei care vor ține cartea de muncă la un angajator (rudă sau prieten de familie), beneficiază de niște contribuții plătite, au parte de un CV fictiv și de o scrisoare de recomandare iar dacă chiar sunt buni vor îngroșa rândurile spre vestul Europei). Unii poate chiar sunt plecati la munca pe afara si isi tin cartea in tara. Acestia vor avea apoi oportunitatea de a căuta locuri de muncă bazându-se pe CV-uri și recomandări neconforme cu experienta pe care o au, generând probleme în firmele care-i vor angaja cu bună credință.
  • Legat de șomeri, șmecheria e și mai mare. În ultima vreme a apărut pe piața muncii așa zisa specie „șomerul neindemnizat”. Cum se face asta? Se ia un angajat (sau liber profesionist) și este trimis la șomaj, (nu intru în detalii, angajatu pleacă de la patronul actual, pe hârtie totul este ok)  unde se declară șomer neindemnizat. Automat devine defavorizat și este eligibil pentru a fi angajat prin program. Obiectivul pe foaie este respectat – au fost inserați șomerii în câmpul muncii. În realitate, mai întâi numărul de șomeri a fost crescut artificial și abia apoi acesta a scăzut. În această situație pot fi și cei care lucrează la negru (instalatori de exemplu) și care nu au nimic împotrivă să aibe și o carte de muncă vreo 2 sau 3 ani dar care după ce obligativitatea dispare revin la munca 100% la negru. Se poate crede ca prin aceasta metoda se scoate la vedere somajul insa din pacate foarte multi angajati fac asta, creand someri artificiali. (in combinatie cu varianta 1 spre exemplu).

Ce se poate face aici? O verificare la ITM-uri să se prezinte situația – câți oameni se declară șomeri doar pentru a bifa indicatorul. Prevedere clară – vechimea șomerului să fie de minim 12 luni pentru a putea bifa indicatorul.

În concluzie – avem un program superb care ia de la bugetul de stat peste 2.000.000.000 lei și care are niște obiective clare. Peste tot în presă este lăudat succesul acestuia însă realitate este foarte crudă. Din 45.000 de locuri de muncă estimate a se crea (valoare aproximativă) și 27.000 defavorizați, câți vor conta cu adevărat în economie?

Are Guvernul, mai ales AIPPIMM – instituția care păstorește Startup Nation dorinta de a face o evaluare corectă prin care beneficiile programului să fie eficientizate la maxim? Poate prevenii scăpările procedurii astfel încât tot ce a fost prezentat în rândurile anterioare să fie descurajat, diminuat și să nu se ajungă în situația de a începe măsurile corective?

- PUBLICITATE -

3 COMENTARII

  1. Multa vorbărie si rea intenție din partea voastră. Pentru cultura dvs , ca observ că nu aveți, metoda fictivilor nu este evaziune fiscală. Ce este în rău ca administratorul si/ sau sotia se angajează la firma sa? Doar nu o să angajezi pe unu care merge pe sintagma ” timpul trece, leafa merge” , care nu își dă silința. Cum ați zis , se da maxim 60000 Ron, si îți ajung pentru 2 salariați pentru un an, iar pentru restul să zicem inca 3, de unde să iei. Să zicem că îi angajează din șomaj și ia subvenție pentru iei. Nu pentru administrator sau sotia lui ia, deci nu se încalcă nici o lege. Numai fiti cârcotași, de bine de rău dacă se angajează 5 persoane , statul român la un salariu de 2500 Ron per salariat, în 24 luni încasează prin impozite si taxe aproape 150 000 . Deci își recuperează investiția în proportie de 75% din start up national. Ca să numai zic ca se dezvoltă o afacere locală.

  2. Hai să-ți exploc eu, Vasile, cum fac uni băieți bani frumoși de pe urma statului.Un șmecher cu o firmă cu 20 de angajați dă afară 10, face doua start-up-uri pe care pune administratori niște “pretini”, cere bani pentru dotări pe două caen-uri care crează flux tehnologic!!!! și prevede și bani la buget. Practic angajații sunt tot ăia doar că va crea un cerc financiar cu aciași angajați (materia primă o cumpără firma 2 de la firma 1 și vinde produsul semifinit la firma 3 care îl finalizează și îl vinde înapoi la firma 1). Bun vei zice așa și? Păi problema e că nu se crează noi afaceri ci doar un șmecher profită de prostia unora și își acoperă niște chetuieli cu salarii și investiții cu banii statului, bani care ar fi putut ajuta 2 firme noi să se dezvolte. Cum s-a creat “breșa”? Simplu! Nimeni nu verifică firma respectivă sau administratorii dacă chiar au condițiile sau capacitatea de a desfășura activitățile scrise în program.Adică vrei să-mi spui că o “mătușă” de 80 de ani care umblă cu bastonul va face producție de ambalaje de carton?Și totuși mătușa semnează contractul. Punctajul e pentru fraieri iar faza cu angajații e pentru șmecheri dovadă fiind cei ce au depus în ultima zi o grămadă de proiecte cu 10-15 angajați (dacă ai face un calcul simplu la 10 – 15 angajați mai bine faci credit că nu rentează să cheltui 400 de mii pe salarii ca să primești o finanțare de 200 de mii). O chestie simplă ar fi să se introducă în verificare justificarea rentabilității financiare (ca în vechiul start-up) și verificarea angajaților la ITM și dacă au plecat de la o firmă ce relații contractuale există între start-up și firma respectivă. Dar stai liniștit Vasile pentru că Ministerul se bazează pe oameni ca tine ca să mai umfle niște oameni de afaceri șmecheri ca tu și noi restul “sărăciilor” care aplicăm pentru un vis să cerșim pentru ceva ce ar putea chiar aduce un plus de valoare și bani tării ăsteia de rahat unde credulii trăiesc mai mult decât realiștii.

  3. pe o parte este adevarat ceea ce spui. Dupa cum bine stii cheltuielile cu retehnologizarea este cheltuiala deductibila, care se poate amortiza in mai multii ani.
    chiar daca primesti banii prin start up nation sau ii folosesti din firma tot cheltuiala este.
    statul tot da banii acestia , dar sub alta forma, in cazul start up national este un ajutor nerambursabil care il primesti in termen de 2 sau 3 ani in cazul in care se facea retehnologizarea firmei se facea in termen de max. 5 ani prin cheltuieli de investitie.
    referitor la angajatii ca ii muti de pe o firma si ii duci pe doua, credema nu este nici un avantaj.
    la salariat ca are firma banii sau nu , salariatul cere salariu.
    nu vreau sa crezi ca le iau apararea acestora, dar ca sa fim competitivi pe piata , statul ar trebui sa acorde mai multe subventii, bonificatii, etc.
    nu crezi ca a sosit timpul sa zicem si ” niet” sau ” nein” la bunurile de consum din Occident?
    am ajuns sa mancam ce nu mananca Occidentul.
    nu suntem mai prejos ca iei , suntem si o sa fim o natie de oameni buni, desteptii care stiu ce vor; numai ca punem multe specimene la conducerea tarii.Numai Bine

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW