Confruntată cu fluctuațiile prețurilor la hidrocarburi și sancțiunile economice aplicate de țările occidentale, Rusia a dezvoltat o strategie care favorizează politica „Fabricat în Rusia” – însă rezultatele sunt în continuare contradictorii.

Într-un efort de a accelera diversificarea economiei în urma sancțiunilor occidentale pe fondul anexării Crimeei, Rusia a pus în aplicare o serie de mecanisme pentru a reduce dependența sa de importuri și hidrocarburi. Însă dorința de a înlocui importurile cu producția locală depinde de mulți factori, care nu sunt prezenți în totalitate.

„Fabricat în Rusia” – o acțiune specifică care vizează sectoarele principale ale economiei

Printre inițiativele care ajută companiile să își schimbe anvergura se numără contractele speciale de investiții pentru încurajarea investițiilor străine, reducerile fiscale selective pentru produsele „fabricate în Rusia” si acces privilegiat la procedurile de achiziții publice. Astfel, o serie de programe de stimulare (zone economice speciale, finanțare publică, cooperarea dintre cercetare și industrie, asistență privind exporturile etc.) au fost încorporate în Centrul Rus pentru Export, având ca obiectiv promovarea modernizării, tehnologiei și inovării.

Preocupate într-o măsură mai mare de această încercare de a promova producția locală, sectoarele agroalimentar, farmaceutic, auto și sectorul tehnologiei informației se bucură deja de propriile reglementări și mecanisme de promovare.

Cele mai importante rezultate au fost obținute în sectorul agroalimentar pe fondul unui embargo impus importurilor agroalimentare din țări care au aplicat sancțiuni Rusiei. Criza care a urmat a dus la creșterea prețurilor, ceea ce a determinat consumatorii ruși să se orienteze, de la produsele    de import, către produsele fabricate pe plan local, rezultând o creștere semnificativă a producției în sectorul alimentar. Acest fapt a permis Rusiei să obțină independența în ceea ce privește producția proprie de carne. Cu toate acestea, calitatea mai scăzută a anumitor produse locale sprijină în unele cazuri importurile, în ciuda diferențelor de preț.

În ceea ce privește sectorul TIC, în prezent, în sectorul public sunt interzise importurile de calculatoare, de echipamente de telecomunicații și produse casnice, sector pentru care există producători locali care oferă aceleași produse. În același timp, autoritățile urmăresc extinderea producției de componente electronice pentru a răspunde embargoului occidental impus asupra vânzării tehnologiilor pentru sectorul energetic, al informațiilor și apărării – însă profiturile rămân modeste.

Aceeași dorință de a reduce dependența de importuri este vizibilă și în sectorul farmaceutic, cu stimulente fiscale pentru a produce pe plan local și beneficii pentru produsele locale pe piețele publice. De asemenea, producătorii străini care semnează un contract special de investiții cu autoritățile ruse poate beneficia de o exclusivitate cu statul. Însă, din nou, obiectivele declarate sunt departe de a fi atinse.

Nu îl ultimul rând, în sectorul auto, contractele speciale de investiții cu producători străini oferă stimulente fiscale, acces privilegiat la procedurile de achiziții publice și protecție împotriva evoluțiilor fiscale viitoare în schimbul angajamentelor de a produce pe plan local și de a promova inovarea. Însă, în cazul în care Opel își va anunța revenirea pe piața rusă, Ford își va închide fabricile pe care le deține în Rusia. Piața vehiculelor comerciale și camioanelor este mai dinamică și mai atractivă.

O strategie „Fabricat în Rusia” care se confruntă cu obstacole structurale.

Sub rezerva disponibilității resurselor materiale, a modernizării liniilor de producție și a îmbunătățirii mediului de afaceri, strategia „Fabricat în Rusia” rămâne complicată și va reprezenta un angajament pe termen lung. Sancțiunile și contra-sancțiunile (atât actuale, cât și potențiale), mediul de afaceri, creșterea riscului politic și lipsa forței de muncă influențează, de asemenea, investițiile interne și străine.

Țara înregistrează un deficit la nivelul unor produse petrochimice cu valoare adăugată ridicată, cum ar fi materialele compozite sau aditivii, dar și în ceea ce privește produsele metalurgice și tuburile laminate. Acest fapt ilustrează caracterul inadecvat al procesării locale a materiilor prime, pe care autoritățile intenționează să o remedieze.

Chiar dacă politica „Fabricat în Rusia” este necesară pentru a face față realităților economice viitoare, este departe de a da toate rezultatele dorite și va impune o transformare profundă și pe termen lung a lanțului de producție al Rusiei.