Prima etapă a proiectului multianual Truth Reframed. Rețele de reziliență culturală prin artă, istorie și dialog s-a încheiat, marcând finalul procesului de cercetare și documentare care va sta la baza viitoarelor creații artistice dezvoltate în cadrul proiectului. În urma atelierelor desfășurate în cinci comunități din România și a procesului de documentare intergenerațională, aproximativ 150 de interviuri realizate de adolescenți vor deveni punctul de plecare pentru dezvoltarea unor texte dramatice inspirate din experiențele și memoriile colectate, arată un comunicat de presă.
Prima etapă a proiectului a debutat cu o serie de ateliere interdisciplinare organizate la Teatrul Masca, dedicate dramaturgilor selectați în urma apelului lansat în cadrul proiectului. Coordonate de Laura Grünberg (profesoară, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, scriitoare și cofondatoare a Asociației De basm), Daniela Popescu (președinte, Asociația Culturală „Istoria din Casă în Casă” și lector la Facultatea de Istorie, Universitatea din București), Ema Stoica (jurnalist Digi24) și dramaturgul Mario Drgoňa (Slovacia), atelierele au adus împreună perspective din sociologie, istorie, jurnalism și teatru documentar, oferind cadrul metodologic necesar pentru etapa de documentare desfășurată ulterior în comunități.
Foto: Matei Bumbuț
După încheierea atelierelor interdisciplinare dedicate dramaturgilor, proiectul a continuat în cele cinci comunități participante, unde adolescenții au luat parte la o serie de ateliere coordonate de Denisa Nicolae și Liviu Romanescu. Prin exerciții de actorie, storytelling și ascultare activă, participanții au fost pregătiți să realizeze interviuri intergeneraționale autentice și să exploreze modalități de a spune și interpreta povești care nu le aparțin.
„Istoria nu există doar în manuale, ci și în poveștile oamenilor din jurul nostru. De aceea, ne-am dorit ca adolescenții să descopere că un interviu nu înseamnă să găsești răspunsul corect sau să decizi cine are dreptate, ci să îl asculți cu adevărat pe cel din fața ta. Atunci când îi faci loc celuilalt să-și spună povestea, înțelegi că aceeași perioadă poate fi trăită și amintită în feluri foarte diferite, fără ca una dintre perspective să o anuleze pe cealaltă. Credem că adevărurile despre trecut nu se contrazic, ci se completează, iar tocmai această întâlnire dintre perspective este cea care face dialogul posibil.”, spun Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, inițiatorii proiectului.
Primele concluzii desprinse din feedbackul participanților evidențiază importanța creării unor spații sigure de dialog, în care adolescenții s-au simțit confortabil să își împărtășească experiențele și să asculte poveștile celorlalți. Exercițiile de storytelling și documentare intergenerațională i-au ajutat să înțeleagă că memoria se construiește din experiențe personale și că aceeași perioadă poate fi privită diferit de fiecare om. Pentru mulți dintre ei, procesul de documentare a devenit și o ocazie de a descoperi istorii de familie necunoscute până atunci, deschizând conversații care nu avuseseră loc până în acel moment și aducând la suprafață perspective diferite asupra aceleiași perioade istorice, chiar în interiorul aceleiași familii.
Etapa următoare a proiectului este dedicată creației artistice. Pornind de la cele aproximativ 150 de interviuri realizate în comunități, dramaturgii selectați vor dezvolta cinci texte dramatice care vor sta la baza unor spectacole performative, jucate în spații alternative de tinerii din cele cinci comunități participante.
