Virusul ăsta o să ne omoare… cu vizualizările

– Lupta cu COVID-19, o posibilă victorie… à la Vyrrhus

De la început vreau să precizez că, potrivit principiului că e mai bine să previi decât să tratezi, sunt binevenite unele măsuri pentru evitarea răspândirii coronavirusului în contextul actual. Deocamdată. Îmi rezerv dreptul de a spune ”unele măsuri”, şi nu ”orice măsuri”. Ba chiar poate că era mai bine dacă erau luate mai din timp.

Asta e situaţia, toţi ne-am luat măsuri de precauţie. Însă constat că sunt diferite moduri de a prezenta o situaţie cu care se confruntă o comunitate sau chiar lumea întreagă. Unul ar fi cel realist, altul cel moderat, altul cel alarmist, şi altul cel ”paranoic”.

Dacă îmi permiteţi, felul în care este reflectată la noi (şi, de fapt, nu numai la noi) situaţia se îndreaptă vertiginos către modul ”paranoic”, şi mă întreb dacă asta chiar slujeşte la ceva.

Repetarea unor ştiri şi a unor pericole până când populaţia este cuprinsă de panică, afişarea numărului de îmbolnăviri/persoane izolate/aflate în carantină ca un ceas afişat pe ecran în permanenţă (sper să nu fim, la un moment dat, anunţaţi că ”timpul nostru a expirat), ba chiar exploatarea la maximum a acestui subiect (număram, zilele trecute, împreună cu un coleg, numărul ştirilor din presa locală care aveau legătură, direct sau indirect, cu coronavirusul, şi ajunsesem la un procent de aproape 100%) şi folosirea lui în scopul atragerii de vizualizări la fel precum, în trecut, şi alte cazuri au devenit ceva obişnuit.

Nu sunt nicidecum de acord cu cei care, frizând inconştienţa, continuă să circule şi dacă sunt suspecţi sau chiar confirmaţi cu COVID-19, dar autorităţile ar trebui să înţeleagă că e ca în povestea cu lupul, dacă repeţi la infinit un scenariu apocaliptic s-ar putea ca unii să nu te mai ia în serios. Să zică ”a, da, ştiu, iar mi se pune placa asta”.

Subiectul coronavirus, în loc să fie tratat responsabil de toate părţile, este exploatat. Am aflat recent de la cineva din familie despre cazul unui medic care ar fi luat bani de la pacienţi, folosind teste false (sau în orice caz irelevante) pentru a îi testa pentru COVID-19. (Cazul a fost prezentat şi pe stiripesurse.ro, medicul a adus şi el argumentele sale). Nu cunosc exact situaţia, dar asta reflectă, înainte de toate, o mentalitate, care este şi cea a infractorilor cibernetici care am auzit că încearcă să profite de situaţie. Adică, hai să tragem foloase pe spinarea potenţialelor victime, că e rost de făcut un ban chiar şi din asta.

Vedeţi dvs., să ne reamintim un lucru: s-a spus de nenumărate ori că în România poţi să şi mori că tot nu îi pasă nimănui. Poţi să fi muncit o viaţă întreagă şi să nu ai din ce trăi la pensie, poţi să ai o boală gravă şi să nu ai din ce să te tratezi, poţi să fii o femeie bătută zilnic de soţ, poţi să fii o fată abuzată chiar de propriul tată – who cares? Până să se mişte cu adevărat ceva, poţi să mori cu zile.

(E drept că unele dintre aceste cazuri au fost prezentate de presa pe care mi-am permis să o acuz că aleargă după audienţă cu orice preţ şi că fără intervenţia, între altele, a unor jurnalişti nu s-ar fi făcut nimic).

În schimb, acum, dacă eşti contaminat cu coronavirus, devii asaltat de medici, de ziarişti, de organe de ordine – pe scurt, devii ”vedetă naţională”. Credeţi că s-a schimbat cu adevărat ceva?

Până nu se va schimba ceva la nivelul conştiinţei şi al educaţiei, până la o reformă morală autentică (e drept că nu îmi dau nici eu seama cum s-ar putea produce acestea, mai ales fără cooperarea individuală), orice izbândă în lupta cu COVID-19 va fi o victorie… à la Vyrrhus.