Avem de ales între deficit bugetar și inflație?

În urma misiunii FMI, ne-am ales cu o serie de recomandări menite să reducă deficitul bugetar, recomandări arhicunoscute deja: eliminarea facilităților fiscale pentru construcții și industria agro-alimentară, majorări de impozite și taxe pentru IMM-uri, eliminarea sau, cel puțin, reducerea numărului de produse și servicii la care se aplică cote de TVA reduse, cu alte cuvinte, să facem orice este posibil ca să sporim veniturile la buget. În ceea ce privește băncile, FMI ne recomandă să fim prudenți cu impozitul suplimentar, pentru că am putea afecta economia, gradul de intermediere financiară fiind oricum destul de redus în România, la fel și în ceea ce privește impozitarea cu 1% a companiilor cu cifre de afaceri mai mari de 50 miloane de euro. Dar, pe scurt, musai să creștem impozitele și taxele. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, BNR tocmai a decis menținerea dobânzii de politică monetară la 7%, decizia fiind motivată de existența în continuare a pericolelor inflației:

„Dincolo de finele anului curent, incertitudini şi riscuri majore la adresa perspectivei inflației decurg din configuraţia pachetului de măsuri fiscal-bugetare ce se prefigurează a fi implementat în vederea continuării consolidării bugetare, precum şi din conduita viitoare a politicii fiscale şi de venituri, de natură să exercite efecte inflaţioniste pe termen scurt, dar să intensifice presiunile dezinflaţioniste ale factorilor fundamentali pe un orizont mai îndepărtat de timp“ (zf.ro).

Cu alte cuvinte, pachetul de măsuri fiscale, susținut și de FMI, cu excepția impozitării suplimentare a băncilor și a companiilor mari, este generator de inflație. Așadar, avem de ales între a reduce deficitul bugetar, dar cu inflație mare, sau a avea deficit mare, dar cu inflație mică? În condițiile actuale, așa se pare, dar singura soluție, în opinia mea, este cea de reducere drastică a cheltuielilor bugetare, combinată cu reducerea sau chiar eliminarea unor facilități fiscale, însă, atenție!, eliminarea facilităților fiscale să se facă după un acord cu mediul privat, construcții și industria agro-alimentară, astfel încât să se găsească o cale de a nu omorî aceste companii, dar în același timp să se mențină, oarecum, prețurile din sectoarele respective la un nivel rezonabil. De ce un acord? Pentru că facilitățile respective au fost acordate până în 2028, companiile și-au făcut calculele în consecință, iar acum le anulăm? Nu merge cu ”Îmi pare rău, dar avem deficit bugetar”! Nu este simplu, dar cred că se poate.

Dar mai este un aspect, anume faptul că dobânzile mari la creditele bancare duc la inhibarea activităților economice, creșterea economică pentru 2023 fiind oricum sub nivelul previzionat, ceea ce, desigur, crește procentul deficitului bugetar în PIB, dacă nu se umblă la cheltuieli. Cu siguranță, sunt zone bugetare unde este greu să reduci cheltuielile, pensii, apărare, sănătate etc., dar tocmai de aceea trebuie eliminată risipa bugetară de orice fel.

Un lucru însă nu trebuie uitat: costurile, în final, vor fi plătite de populație, direct, prin majorarea impozitelor și taxelor locale, indirect prin prețurile finale ale produselor! Să nu ne amăgim cu o majorare de pensii, care nici aceea nu acoperă nivelul real al inflației, sau cu creșterea salariului minim. Acestea tratează efectele, nu cauza, iar cauza este dată de natura deficitului bugetar, anume de faptul că deficitul bugetar este rezultatul cheltuielilor curente, altfel spus, al consumului, nu de investiții generatoare de viitoare venituri, generatoare, în ultimă instanță, de impozite și taxe la buget, care, bine gestionate, cresc nivelul de trai al populației.