Deschizând lucrările, Amb. (r) Adrian Zuckerman, președintele Alianței, a așezat tehnologia în centrul securității naționale: „Tehnologia este securitate națională. Întrebarea nu mai este doar ce tehnologie putem achiziționa, ci în cine putem avea încredere și ce se întâmplă când luăm o decizie greșită. România ar trebui să fie mai mult decât un consumator de tehnologie dezvoltată în altă parte. Poate deveni un centru al tehnologiei de încredere, care creează, securizează și exportă soluții pentru România, Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană.” Referindu-se la democrație și la libertatea de exprimare, fostul ambasador a fost tranșant: „Democrația nu este de vânzare. Suveranitatea niciunei națiuni nu ar trebui cumpărată, constrânsă sau negociată, fie prin corupție, fie prin interferență electorală ascunsă, fie prin manipulare digitală. Dar apărarea democrației nu trebuie să însemne suprimarea criticii legitime. Libertatea de exprimare nu este un obstacol în calea securității, ci o fundație a rezilienței democratice.”
Invitatul special al evenimentului, Len Khodorkovsky, fost Deputy Assistant Secretary of State pentru strategie digitală și Senior Advisor al Krach Institute for Tech Diplomacy, a descris miza în termeni și mai largi: „Confruntarea definitorie a vremurilor noastre este între libertate și tiranie, iar tehnologia este acum principalul câmp de luptă. Tehnologia nu este neutră: ea reflectă valorile celor care o construiesc și o controlează. România poate juca un rol critic în construirea infrastructurii tehnologice a lumii libere. Aveți talent ingineresc, aveți gaz și energie nucleară, de care au nevoie centrele de date, și o comunitate de securitate cibernetică ce se bate peste categoria ei.” Întrebat ce așteaptă Washingtonul de la partenerii săi, el a întors întrebarea: „Nu e vorba despre ce așteaptă Washingtonul de la România. Prima întrebare este ce așteaptă România de la România. În economia tehnologică, cei rapizi îi mănâncă pe cei lenți. Statele Unite văd România ca pe un prieten natural, dar nu e timp de pierdut.”
Aceeași urgență a străbătut și cel de-al doilea panel, moderat de Marius Bostan, fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, antreprenor și inițiator RePatriot: „Rusia duce deja un război pe două fronturi împotriva noastră: unul cu drone și rachete, celălalt cu boți, cu bani și cu minciuni. Încearcă să ne dezbine, în România, în Europa și între Europa și America. Răspunsul nu este cenzura. Răspunsul este o Românie mai puternică, cu o clasă politică unită măcar pe câteva linii roșii.” Marius Bostan a insistat că soluția trece prin unitate politică: „Când dronele trec granița, încăierarea politică pe jucării este un lux pe care nu ni-l permitem. Partidele se pot certa pe orice altceva, dar pe subiectul Rusia, România trebuie să vorbească cu o singură voce. Libertatea de exprimare protejează opinii, nu bani ascunși de la un stat ostil.”
Tehnologia de încredere: securitate, suveranitate și avantaj strategic
Primul panel, moderat de Mihai Duță, a pornit de la o observație incomodă: „mulți dintre cei care vorbesc cel mai mult despre suveranitate sunt participanți activi la războiul hibrid și subminează exact suveranitatea pe care pretind că o apără”.
Vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu, a adus cea mai concretă veste a zilei: „Până în decembrie, nu vom mai avea niciun șurub de echipament chinezesc în nucleul infrastructurii de telecomunicații din România. România a fost prima dintre cele 25 de guverne care au semnat 6G Call to Action, iar în săptămânile următoare Parlamentul va adopta o lege 6G.”
Din perspectiva securității cibernetice, Dan Cîmpean, directorul Directoratului Național de Securitate Cibernetică, a arătat că „tehnologiile sunt puse pe piață mult mai repede decât pot ține pasul autoritățile și specialiștii noștri” și că România nu își permite compromisuri: „Avem nevoie de tehnologie de ultimă generație, nu de a doua cea mai bună variantă, și vrem să fim 100% siguri că niciun guvern nu va apăsa mâine butonul roșu.” A adăugat și un detaliu revelator: „Singurii care au acceptat să ne dea codul sursă pentru testare au fost actori din lumea democratică.”
Gen. bg. (r) Cătălin Mihalache, fost atașat al apărării în SUA, a mutat discuția la Marea Neagră: „Nu avem suficienți senzori și suficiente imagini la Marea Neagră. Fără să fie tras niciun glonț împotriva noastră, amenințările Rusiei ne pot închide porturile, fie și prin costul asigurărilor.” Concluzia lui a fost una de doctrină: „Suveranitatea tehnologică nu ține de conformare, ci de pregătire: fără producție locală și control asupra lanțului de aprovizionare, ești pierdut.”
Libertatea de exprimare, propaganda și puterea de a decide în era digitală
Al doilea panel s-a mutat pe frontul informațional. Ion M. Ioniță, senior editor la Adevărul și redactor-șef al revistei Historia, a avertizat că „azi, o țară poate fi ocupată fără o intervenție militară”. A propus „un sistem de avertizare timpurie, ca la meteo, care să detecteze campaniile de dezinformare înainte să devină virale”, dar a tras și o linie clară: „Nu poți să introduci dictatura ca să salvezi libertatea.”
Ioana Constantin, jurnalist B1 TV, a fost la fel de directă: „Nu am învățat nimic după 2024. Propaganda modifică fundamental felul în care gândește o societate, iar în România nu mai este propagandă doar prorusă: pornește de la anti-Trump și ajunge anti-America.”
Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24 și cofondator Republica.ro, a cerut ca atenția să se mute de la simptome la cauze: „Kremlinul nu a inventat nemulțumirile oamenilor, dar știe foarte bine să le pună la treabă. Dacă răspunsul e doar cenzura, vor tot apărea altele. Politicienii trebuie să trateze cauzele, iar cea mai proastă decizie este inactivitatea.”
În aceeași notă autocritică, Răzvan Munteanu, profesor și jurnalist, a recunoscut că „uneori și noi contribuim la propaganda rusă, pentru că nu ne adaptăm discursul”. A explicat și de ce: „Narativele rusești evoluează de la an la an. Fact-checking-ul nu ajunge la cei care nu citesc, așa că avem nevoie de educație pe termen lung și de comunicatori credibili pe termen scurt.”
Un pact național pentru securitate
Concluziile celor două paneluri s-au întâlnit în propunerea prezentată de Marius Bostan la finalul dezbaterii: un pact național pentru securitate, în zece puncte, pe care toate partidele parlamentare să îl asume, dincolo de disputele politice obișnuite:
- Rusia este amenințarea principală, spusă la fel de toate partidele, în campanie și în afara ei.
- Ancorarea euro-atlantică nu se negociază, inclusiv în tehnologie.
- Drum asumat spre ținta NATO de 5% din PIB până în 2035, cu prioritate pentru apărarea antiaeriană și antidronă la Marea Neagră.
- Reguli clare și rapide pentru doborârea dronelor care intră în spațiul aerian.
- Comandamentul NATO la Marea Neagră, susținut de toate partidele.
- Transparență totală a banilor în politică și în presă și sancțiuni dure pentru banii din state ostile, aplicate egal tuturor.
- Un protocol comun de protecție a alegerilor, agreat înainte de campanie.
- Un pact de neamplificare: niciun partid nu preia narativele Kremlinului.
- Moldova și Ucraina sunt de interes direct de securitate al României, nu caritate.
- Reziliența societății: educație media și instituții care comunică mai repede decât fabricile de troli.
Discuția a fost completată din sală de Ionuț Tata, administrator al unui fond de investiții. El a arătat că Estonia a creat un fond de 100 de milioane de euro pentru tehnologii de apărare, în timp ce România nu are niciun instrument dedicat. A recomandat o linie bugetară națională pentru combaterea dezinformării și un fond public de capital de risc pentru tehnologii dual-use.
