În actualitatea sistemului nostru educaţional a provocat neînţelegere, confuzie, aprecieri pripite şi motiv de dezbatere la nivel de dialog social organizarea simulării unor examene naţionale – pur şi simplu, organizarea, nu conţinutul unui moment de rutină din desfăşurarea anului şcolar, şi acela, un moment fals la propriu, după cum îl arată şi numele. La rândul lor, examenele naţionale sunt numai nişte praguri nu mai înalte decât niveluri elementare ale parcursului de educaţie şi formare. Or, ce se constată este că integrarea reală şi conţinutul pregătirii în acest scop rămân din nou pe altă dată.
Subordonarea şcolii faţă de examenele naţionale – evaluare naţională după opt clase şi bacalaureat la sfârşitul liceului – este atăt de cunoscută, încât e demult luată ca normalitate, deşi este anormal să fie aşa. Iată acum că se arată tot mai clar subordonarea învăţăturii de carte şi faţă de simularea examenelor. În 23, 24, 25 martieestesimulată la clasa a VIII-a evaluarea națională 2020, cu comunicarea rezultatelor la 3 aprilie. În 23, 24, 25, 26 martie sunt simulate probele bacalaureatului 2020, cu comunicarea rezultatelor la 3 aprilie. Calendarul e numai în stadiu de proiect. Va urma un „ordin al ministrului Educației și Cercetării privind organizarea simulării Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a și a simulării probelor scrise ale examenului național de Bacalaureat în anul școlar 2019 – 2020 și pentru aprobarea calendarului acestora” (e de sperat că odată ordinul ministerial definitivat, îi va fi scris şi titlul fără anacolut şi fără majuscule şi fără spaţieri unde nu trebuie). Un alt ordin ministerial va reglementa simularea evaluării care se va desfăşura la clasa a VII-a, deci va fi o simulare a simulării pe care elevii o vor avea în clasa a VIII-a.
„Ca element de noutate, simularea pentru clasa a VII-a va avea loc în luna mai și va fi reglementată separat, după ce vor fi publicate programele de examen și noi modele de subiecte, având în vedere că acești elevi au studiat după alte programe decât cei de clasa a VIII-a. Aceasta a fost propunerea susținută în unanimitate de către toți membrii Comisiei de Dialog Social”, anunţă Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Seamănă a tragere de mânecă asupra unei performanţe în sensul că ministerul „vine cu noutăţi” (cum se spune în limba din înlocuitori de lemn), aplică o programă nouă, „ia decizii” după ce se consultă democratic. De fapt, nu e performanţă, iar dialogul social nu-şi are rostul într-o chestiune specializată. Fără rost este şi stabilirea unor simulări de examene prin ordine de ministru, mai ales în toiul unei campanii antibirocraţie, de simplificare a procedurilor.
Se confirmă în schimb că scopul şcolii noastre este trecerea examenelor, nu mai mult decât a celor imediate, „evaluarea” şi, când îi vine vremea, „bacul”. Sunt examenele de bază pentru nivelurile la care se susţin. Promovarea lor nu este normal să reprezinte scop în sine, nici performanţă, într-o societate care vizează progresul economic. „Evaluarea” şi „bacul” nu sunt decât examene liminare pentru treptele următoare – încadrare profesională, continuare a studiilor sau ambele, combinate. Despre o „simulare” în aceste scopuri nu se vorbeşte. Pentru reuşită în aceste direcţii nu se înregistrează noutăţi ministeriale, decizii rezultate din dialoguri între profesionişti ai ştiinţelor educaţiei şi cei care urmează să-i primească pe promovaţii examenelor, după caz, la nivel universitar, liceal sau în mediul economic. Încă nu există direcţii de continuare alternativă după opt clase şi după evaluarea naţională. Se păstrează soluţia primirii la liceu şi fără promovarea evaluării naţionale, deşi soluţia e la fel de vulnerabilă ca şi trimiterea necondiţionată la şcoala profesională a cui nu trece evaluarea naţională. În continuare, nu se întâmplă nicio reorientare a liceelor care ani la rând au promovare zero la bacalaureat. În lipsa bacalaureatului, nu sunt reglementate măcar vreo două posibilităţi de a face ceva. Deocamdată, preocuparea autorităţilor educaţiei este să iasă bine examenele iminente, dar şi asta însemnând numai obţinerea unui procent cât mai mic de nereuşită. Greu (dacă nu deloc) se vede grija pentru trecere dincolo de simularea examenelor, în realitatea economico-socială.
