Utilizarea răsadurilor are câteva avantaje importante pentru orice cultivator, mai ales în condițiile climatice ale României: producție timpurie, cultură uniformă, randament crescut de prindere a plantelor, grăbire a vegetației și fructificării. Iată ce ai de făcut pentru pregătirea unor răsaduri legume puternice, sănătoase și viguroase.
Alege răsadnițe potrivite
În mod uzual se folosesc răsadnițele din lemn, beton sau cărămidă, termenul având semnificația unui spațiu special amenajat, încălzit și cu o bună expunere la lumină. Legumicultorii apelează frecvent la soluțiile moderne reprezentate de cuburile nutritive, ghivecele din plastic sau plăcile alveolare.
Pregătirea pământului pentru răsaduri
Pământul pentru răsaduri este, în general, un amestec din mai multe tipuri de pământ, particularitățile acestuia variind în funcție de specia de legume cultivată. Preferată este combinația de pământ de țelină, de grădină, mraniță, pământ de frunze și compost, procentele în care e prezent fiecare tip variind în funcție de cultură.
Amestecul de pământ este îmbogățit cu trei kilograme de azotat de amoniu, cinci kilograme de superfosfat și un kilogram de sare potasică pentru fiecare metru cub folosit.
Stratul de pământ trebuie să aibă cinci centimetri în cazul ghivecelor nutritive, 12 – 15 centimetri în răsadnițele pentru semănat des, respectiv 15 – 18 centimetri în cele în care se repică sau în care plantele rămân până la plantare.
Pentru obținerea de plante sănătoase este obligatorie respectarea măsurilor generale de igienă (dezinfecția solului, a spațiilor și a uneltelor) și administrarea de tratamente cu fungicide, – tratamente importante și ulterior, în perioada de vegetație a culturii. Tot în vederea obținerii unor plante cu potențial, este obligatorie plivirea sau tratarea cu erbicide a răsadnițelor.
Alegerea semințelor și semănatul
După pregătirea răsadnițelor cu pământ de bună calitate, alegerea de semințe care respectă norma caracteristică fiecărei culturi este o altă condiție obligatorie. Semințele trebuie să fie de bună calitate, dezinfectate, certificate, altfel nu te poți aștepta la un procent bun de germinare, sau la obținerea de plante viguroase.
Dacă răsadul obținut urmează să fie repicat, semănatul se poate face manual, prin împrăștiere. Altfel, se folosesc marcatoare de lemn, cu distanțe de 8 – 12 centimetri. Semințele se acoperă cu maximum un centimetru de pământ, care se tasează și se udă. Pentru a menține o temperatură adecvată pentru germinare, răsadul se acoperă cu folie de polietilenă, care se poate îndepărta timp de cinci – șase ore pe zi, în perioadele mai călduroase, începând cu ziua a treia sau a patra după semănat.
Temperatura și umiditatea optime
Pentru ca răsadurile să se dezvolte repede și bine este necesar să li se asigure condiții optime de mediu. Parametrii de temperatura și umiditate variază în funcție de cultură, dar regula generală este că temperatura trebuie să fie mai ridicată între semănat și răsărit, iar umiditatea trebuie să fie mai mare la legumele cu un conținut ridicat de apă.
Ca exemple: tomatele au nevoie inițial de o temperatură de 23 – 25 de grade Celsius până la răsărire, după care aceasta se reduce la 12 – 14 grade Celsius și crește ușor, după repicare, la 14 – 16 grade Celsius. În timp ce tomatele se dezvoltă optim la 50-60% umiditate, castraveții au nevoie de o umiditate de 80-90%.
Fertilizarea răsadurilor
Pentru o producție viitoare bună, se practică fertilizarea răsadurilor de una-două ori, cu ajutorul îngrășămintelor la sol sau foliare. Necesarul de minerale se asigură cu ajutorul îngrășămintelor cu azot, fosfor și potasiu.
Repicarea răsadurilor
Repicarea reprezintă transplantarea răsadului la distanțe mai mari, care să îi permită o mai bună dezvoltare. În decursul acestui proces sunt eliminate plantele bolnave sau slab dezvoltate și se rupe vârful rădăcinilor pivotante, încurajându-se, astfel, ramificarea mai puternică a rădăcinilor.
Repicarea se realizează la tomate, ardei, vinete, varză și conopidă timpurie, momentul optim fiind când plantele au formate una-două frunze. În cazul răsadurilor crescute în plăci alveolare, repicarea devine inutilă.