Este bine cunoscut faptul că un film sau o carte, chiar bune, trebuie să beneficieze de o anumită prezentare şi promovare, altfel, dacă publicul nu ştie despre ce este vorba, nu are cum să se orienteze către a achiziţiona un bilet la cinema sau un volum al acelei cărţi.
Însă până unde poate merge ”ambalarea” produsului, fie el şi operă de artă? Trebuie să distorsionăm realitatea pentru a reuşi să avem succes de casă? Se poate ajunge, cumva, şi la situaţia absurdă ca o operă de valoare să zacă nerecunoscută ca atare sau să fie obiectul unor dispute acerbe între creatori şi distribuitori?
Noi credem că da.
(Este un fenomen similar cu cel care are loc în fotbal, când un jucător care va ajunge ulterior vedetă internaţională este refuzat de câte un club obscur, care nu este ”convins” pe deplin că îşi va recupera banii investiţi…).
Vă supun atenţiei două ştiri pe care le-am parcurs recent.
O serie de 25 de romane scrise de femei sub pseudonime masculine au fost reeditate sub numele adevărate ale autoarelor, pentru a marca cea de-a 25-a aniversare a Women’s Prize for Fiction, una dintre cele mai prestigioase distincţii literare din Marea Britanie, informează bbc.com şi The Guardian. Colecţia include romanul ”Middlemarch”, de George Eliot, republicat cu numele real al autoarei, Mary Ann Evans, pentru prima dată după 150 de ani.
Evans spunea că este ”hotărâtă să-şi păstreze ascunsă identitatea după ce a observat că un pseudonim îi oferă toate avantajele, fără a avea efecte neplăcute asupra reputaţiei”.
Au fost de asemenea republicate ”A Phantom Lover”, un roman gotic pe care scriitoarea Violet Paget l-a publicat sub pseudonimul Vernon Lee, şi romanul ”Indiana”, de George Sand, pseudonimul masculin folosit de scriitoarea franceză din secolul al XIX-lea Amantine Aurore Dupin (conform serviciului teletext al TVR).
De pe site-ul de specialitate Cinemagia, din articolul ”17 lucruri mai puţin ştiute despre Psycho” aflăm faptul de-a dreptul incredibil că ”Cei de la Paramount s-au împotrivit atât de mult ideii ca Hitchcock să facă Psycho încât au fost de acord să distribuie filmul numai după ce Hitchcock s-a oferit să finanțeze producția și să renunțe la onorariul lui de 250.000 de dolari. Regizorul a luat 60% din încasări”. Să menţionăm că, potrivit aceleiaşi surse, ”La momentul lansării, Psycho a avut încasări de 15 milioane de dolari, fiind filmul lui Hitchcock cu cele mai bune încasări”.
Ce au în comun aceste ştiri?
Faptul că, în goana disperată după încasări, atât autorii, cât şi producătorii sau distribuitorii ajung fie să denatureze titlul/semnătura/conţinutul real al operei, fie să nici nu mai lanseze opera respectivă în cazul în care au impresia că nu se va vinde.
Declaraţia lui Mary Ann Evans este elocventă pentru prejudecata că bărbaţii ar scrie cărţi mai bune decât femeile. Astfel, autoarea a procedat, în fond, corect, tehnica pseudonimului literar este folosită de secole, dar de ce să fie obligată să îşi ascundă numele real?
Cât priveşte filmul ”Psycho”, una dintre capodoperele genului horror şi probabil unul dintre cele mai cunoscute filme ale maestrului suspansului şi al terorii Hitchcock, situaţia este de-a dreptul ilară. Producătorii şi distribuitorii au dovedit încă o dată că habar nu au care este valoarea artistică a unui film, o peliculă de valoare nefiind sinonimă cu una cu record de box-office, dar, supremă ironie, pelicula semnată de Alfred Hitchcock a reuşit să întrunească ambele condiţii, să fie şi o capodoperă a genului şi să aibă şi succes la public. O palmă binemeritată dată pe obrazul celor care i-au impus asemenea condiţii.
În concluzie, una este promovarea sau prezentarea unei creaţii într-o lumină atrăgătoare, şi alta este absurdul creat de teama aproape patologică de pierderi la încasări.
În fond, şi publicul are destule repere după care să se orienteze, de la regizor şi actori până la trailere, de la gen şi subiect până la recomandările criticilor sau ale cunoscuţilor care au văzut filmul sau au citit cartea respectivă. Dacă acest public porneşte de la premisa că doar o anumită etichetă îi va satisface gusturile sau îi va mângâia orgoliul de cinefil sau de cititor, rezultatele vor fi cele descrise mai sus.
