Dan Pîrșan
Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE)
– Sau cum ACUE visează cu ochii deschiși la Țările Nordice, în timp ce România rămâne cu rețele de distribuție a energiei din anii ’60 –
Federația patronală ACUE, care adună companii de energie din Romania cu apetit constant pentru profit, pare să se fi trezit într-o dimineață convinsă că operează în Norvegia, Finlanda, Franța, Olanda sau alte țări cu rețele moderne și investiții masive în digitalizare. Cu o imaginație demnă de manualele de PR, federația ignoră cu nonșalanță faptul că în multe zone din România infrastructura electrică abia se mai ține în picioare, fiind proiectată și construită în anii 1960–1970.
În acest decor, ACUE vine cu o nouă „inovație” pe care o împinge cu entuziasm către decidenți politici, ANRE și autorități: tariful BINOM, o nouă taxă mascată pe care încearcă să o vândă ca pe o reformă sofisticată și inevitabilă. În realitate, este încă o formă de a încărca nota de plată a consumatorilor români, într-un moment în care rețelele sunt degradate, investițiile insuficiente, iar costurile de distribuție sunt deja printre cele mai ridicate din Europa.
ACUE: „Nu este o taxă nouă.”
Desigur…
În comunicările sale distribuite presei prin bine cunoscutele canale prietenoase, ACUE explică doct:
„Tariful binom reprezintă o nouă metodă de alocare a costurilor de distribuție. Nu este o taxă suplimentară și nici o sursă de venituri mai mari pentru operatorii de distribuție. Venitul total reglementat rămâne același.”
Până aici, pare că trăim într-o lume paralelă în care distribuitorii funcționează ca ONG-uri. Dar continuarea lămurește rapid intenția reală:
„Utilizatorii nu mai plătesc doar pentru câtă energie consumă (kWh), ci și pentru capacitatea de rețea (kW) pe care o ocupă.”
Cu alte cuvinte, plătești nu doar ce folosești, ci și ce ai putea folosi. O taxă pe potențial. O taxă pe „dacă te apucă într-o zi să pornești tot ce ai prin casă”.
APCE explică pe înțelesul tuturor
Pentru a desluși tehnicismele distribuitorilor, folosim cea mai simplă metaforă:
Dacă energia electrică ar fi apă:
- Țările cu „tarif de putere”
Plătești:
- câtă apă folosești;
- plus cât de groasă trebuie să fie țeava ca să-ți garanteze debit mare oricând ai chef.
Acest model îl găsim în Belgia (Flandra), Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Norvegia, Finlanda, unele zone din Suedia și Grecia – țări cu rețele modernizate, monitorizare în timp real și investiții constante în infrastructură.
- Țările fără „tarif de putere”
Plătești:
- câtă apă consumi;
- un abonament pentru țeavă;
- fără să te taxeze nimeni pentru diametrul maxim al țevii.
Acest model este folosit în majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, dar și în Germania, Regatul Unit, Irlanda, Italia (în general la casnici) și Austria.
Diferența este simplă: acolo unde există rețele moderne, tarifarea pe putere are sens. În România însă, nu discutăm despre rețele care suportă un astfel de sistem, ci despre unele care abia mai fac față consumului actual.
ACUE și eterna luptă pentru creșterea profitului distribuitorilor
Nici nu mai este o surpriză modul în care ACUE reinventează roata ori de câte ori distribuitorii au nevoie de venituri suplimentare. Prosumatorii si consumatorii de energie sunt transformați în personaje negative, descriși drept „perturbatori” ai sistemului – de parcă rețeaua ar fi fost vreodată stabilă și bine dimensionată.
Cei care au avut „tupeul” să treacă încălzirea pe electric sau să încarce o mașină electrică devin brusc dușmanul public nr. 1.
ACUE nu se oprește aici. Federația a cochetat anterior cu ideea introducerii tarifării orare care, la prânz, ar fi plătit prosumatorilor zero lei pentru energia injectată – o energie catalogată practic drept „toxică”, în condițiile în care unii furnizori sunt astăzi mari deținători de parcuri fotovoltaice și preferă să-și vândă propriul soare.
Nu uităm nici episodul în care, prin Alfred Simonis (PSD), ACUE a încercat să strecoare în lege obligația ca prosumatorii să își monteze retroactiv sisteme de stocare și să li se limiteze injecția la 3 kW. APCE a contestat legea la Președinție, iar aceste prevederi au fost respinse ulterior în Parlament.
În timp ce rețelele sunt muribunde, ACUE visează la Scandinavia
Ironia supremă este că ACUE promovează tariful binom exact în condițiile în care România are:
- una dintre cele mai subdimensionate și învechite rețele din UE;
- unele dintre cele mai mari tarife de distribuție din Europa;
- un ritm de modernizare lent și inconsistent.
Să aplici modelul Norvegiei sau al Olandei într-o rețea care încă funcționează cu porțiuni din anii ’60 este o glumă proastă la adresa consumatorilor și prosumatorilor.
Concluzia APCE
Înainte să viseze la modele sofisticate de tarifare specifice Europei de Vest, ACUE ar trebui să se trezească la realitatea balcanică a infrastructurii românești. Sau, ca alternativă, să încerce să activeze pe piețele vest-europene unde asemenea abordări sunt posibile datorită modernizării rețelelor. Până atunci, tariful „BINOM” rămâne o propunere aberantă, o adevărata utopie ruptă de realitate și periculoasă pentru consumatorii români. Spre deosebire de Vestul Europei, ANRE la noi nu reprezintă nici consumatorii nici cetățenii…
