Interviul ca document de conștiință, autobiografie intelectuală și mărturie asupra unei epoci
Liana Tomescu
Volumul Autoritatea adevărului – Adevărul autorității. Interviuri, de Al. Florin Țene, apărut în septembrie 2011 la „Semănătorul – Editura online”, se înscrie într-o categorie aparte a scrierilor confesive: aceea în care interviul depășește funcția jurnalistică imediată și devine document de istorie literară, mărturie biografică și exercițiu de autoanaliză intelectuală. Titlul însuși propune o tensiune semantică semnificativă: adevărul este pus în relație cu autoritatea, iar autoritatea este obligată, la rândul ei, să se confrunte cu adevărul.
Cartea nu trebuie citită doar ca o succesiune de dialoguri, ci ca o autobiografie indirectă, construită prin întrebările unor interlocutori și răspunsurile autorului. Din aceste răspunsuri se recompune treptat portretul unui scriitor pentru care literatura, jurnalismul, istoria, cultura și organizarea vieții literare alcătuiesc un singur destin intelectual.
Una dintre valorile esențiale ale volumului este aceea că interviul devine un instrument de recuperare a memoriei. Al. Florin Țene vorbește despre copilăria de la Drăgășani, despre școală, primele lecturi, cenaclurile literare, debutul jurnalistic și literar, experiențele profesionale și întâlnirea cu personalități ale culturii române.
Într-unul dintre dialoguri, evocarea copilăriei se transformă într-o veritabilă scenă memorialistică. Drăgășaniul este nu numai locul nașterii, ci și spațiul originar al formării intelectuale. Amintirile despre casa părintească, despre școală și despre primele contacte cu istoria locală demonstrează că geografia biografică devine, pentru scriitor, o geografie spirituală.
De aici se poate observa una dintre constantele discursului lui Al. Florin Țene: scriitorul își construiește identitatea prin raportare la locurile și oamenii care i-au format conștiința.
Drăgășaniul ocupă în carte un loc privilegiat. Orașul natal nu este tratat simplu ca un reper biografic, ci ca o matrice culturală. Aici apar primele lecturi, primele încercări literare, primele manifestări publice și primele forme de organizare culturală.
Cenaclul literar înființat în adolescență reprezintă, simbolic, începutul unei activități care va continua, sub alte forme, de-a lungul întregii existențe. În interviu sunt evocate întâlnirile cu Dumitru Velea, Virgil Mazilescu, Nicolae Cochinescu, Emil Istocescu și alți oameni care au contribuit la formarea intelectuală a tânărului scriitor.
Este importantă și evocarea lui Gib I. Mihăescu, a cărui operă a reprezentat pentru tânărul Țene o adevărată experiență de inițiere literară. Lectura romanului Rusoaica, într-o perioadă în care cartea era interzisă, dobândește valoarea unui act de curaj intelectual.
În această perspectivă, copilăria nu este retrospectivă decorativă, ci preistoria unei conștiințe literare.
Un alt nucleu tematic al volumului este jurnalismul. Pentru Al. Florin Țene, ziaristica nu reprezintă doar o profesie, ci o formă de responsabilitate față de societate.
Într-un răspuns memorabil, autorul definește scrisul jurnalistic drept o luptă, insistând asupra necesității ca jurnalistul să fie prezent în mijlocul conflictelor de idei și să surprindă ritmul real al evenimentelor.
Această concepție explică și dimensiunea impresionantă a activității sale publicistice: în interviul acordat lui George Roca, autorul afirmă că a publicat peste 6.000 de articole și reportaje, în numeroase publicații românești și din diaspora.
Din punct de vedere analitic, jurnalismul apare astfel ca o școală a observației realității. Scriitorul nu se retrage într-un „turn de fildeș”, ci consideră că literatura trebuie să păstreze legătura cu existența concretă. În aceeași logică, el afirmă că „scriitorul nu trebuie să fie rupt de realitate”, considerând experiența vieții drept sursă a poeziei și prozei.
Interviurile pun în lumină diversitatea operei lui Al. Florin Țene. Autorul se prezintă ca poet, romancier, eseist, critic literar și dramaturg. În momentul realizării interviului, își inventariază volumele de poezie, romanele, eseurile, lucrările de critică și piesele de teatru.
Această diversitate nu trebuie privită ca simplă acumulare cantitativă. Ea exprimă o concepție enciclopedică asupra actului creator. Scriitorul nu se limitează la un singur gen, deoarece realitatea însăși, în viziunea sa, solicită mai multe forme de expresie.
Deosebit de importantă este trilogia romanescă formată din Chipul din oglindă, Insula viscolului și Orbul din Muzeul Satului, căreia autorul îi atribuie funcția de frescă dramatică a societății românești din secolul al XX-lea.
Se configurează astfel o poetică a memoriei istorice, în care destinul individual este pus în relație cu marile transformări ale societății.
Titlul volumului capătă aici o semnificație profundă. „Autoritatea adevărului” și „adevărul autorității” se întâlnesc în mărturiile despre perioada comunistă și despre relația scriitorului cu instituțiile culturale.
Interviurile nu evită subiectele controversate. Sunt relatate experiențe de cenzură, conflicte instituționale, sancțiuni și presiuni exercitate asupra familiei autorului. Într-unul dintre dialoguri este evocată situația romanului Chipul din oglindă, al cărui manuscris nu a putut fi publicat în perioada comunistă. Autorul îl definește drept o frescă a societății ceaușiste și o critică a politicii economice a epocii.
Asemenea mărturii transformă volumul într-o sursă memorialistică pentru istoria intelectualului român din perioada comunistă.
Un capitol important al discursului îl constituie raportarea lui Al. Florin Țene la instituțiile literare. În interviu este abordată excluderea sa din Uniunea Scriitorilor din România în anul 2000, pe fondul unei acuzații de plagiat pe care autorul o respinge și o interpretează prin recursul la conceptul de intertextualitate.
Din punct de vedere literar, această secvență este importantă deoarece dezvăluie dimensiunea polemică a personalității autorului. El nu își construiește imaginea prin evitarea conflictului, ci prin asumarea lui.
În același context trebuie înțeleasă înființarea Ligii Scriitorilor Români. În interviuri, aceasta este prezentată ca un proiect instituțional menit să ofere vizibilitate scriitorilor aflați în afara marilor centre de consacrare. Autorul vorbește despre filiale, cenacluri, reviste, antologii și dicționare, insistând asupra ideii de solidaritate și competiție culturală.
Portretul lui Al. Florin Țene nu poate fi redus la cel al unui autor de literatură. O dimensiune fundamentală a personalității sale este aceea de organizator și promotor cultural.
În interviuri apar proiectele Ligii Scriitorilor, festivalurile, cenaclurile și publicațiile. Cenaclul „Artur Silvestri”, înființat în 2011, este conceput ca o „școală de literatură” pentru membrii Ligii și pentru iubitorii de cultură.
Această activitate demonstrează că, pentru autor, literatura nu este numai creație individuală, ci și instituție culturală, comunitate și formă de transmitere a valorilor.
Volumul are și o importantă componentă de teorie literară. Al. Florin Țene discută despre relația dintre tradiție și modernitate, despre postmodernism, despre ceea ce numește „globmodernism” și despre necesitatea recuperării valorilor estetice.
În concepția sa, arta nu trebuie să transforme noutatea într-un scop absolut. Autorul afirmă explicit că scopul artei nu este „noul”, ci „frumosul”, ceea ce dezvăluie orientarea sa spre o estetică în care experimentul trebuie să rămână subordonat valorii artistice.
Conceptul de globmodernism apare în volum ca o încercare de definire a unei sensibilități literare orientate spre recuperarea parțială a valorilor tradiționale, asociate cu mijloacele moderne de expresie.
Chiar dacă această concepție poate genera discuții și controverse în cercetarea literară, ea trebuie reținută ca parte a programului estetic personal al autorului.
O altă particularitate a cărții este dimensiunea familială. Interviurile construiesc imaginea unei familii în care literatura și cultura devin o formă de existență cotidiană.
În dialogul cu George Roca este prezentată familia formată din Al. Florin Țene, poeta Titina Nica Țene și fiii Florin și Ionuț Țene. Scriitorul interpretează această continuitate nu ca pe o construcție deliberată, ci ca pe manifestarea unui har transmis sau moștenit.
Apare astfel tema familiei ca microcosmos cultural, în care literatura este simultan vocație, profesie, memorie și solidaritate.
Din perspectivă structurală, valoarea volumului rezultă din suprapunerea mai multor registre: jurnalistic, memorialistic, autobiografic, polemic, estetic și istoric.
Interviul îi permite autorului să răspundă unor întrebări pe care o autobiografie tradițională poate că nu le-ar formula în aceeași manieră. Întrebările interlocutorilor funcționează asemenea unor stimuli ai memoriei, iar răspunsurile devin mici eseuri despre literatură, societate, politică culturală, istorie și destin.
În acest sens, cartea poate fi citită pe trei niveluri:primul nivel – biografic, prin recuperarea etapelor existenței; al doilea nivel – literar, prin prezentarea operei și a concepțiilor estetice; al treilea nivel – documentar, prin mărturiile despre epoci, instituții, oameni și conflicte culturale.
Autoritatea adevărului – Adevărul autorității este mai mult decât o carte de interviuri. Ea este o autobiografie dialogată, un document de istorie literară și o mărturie asupra destinului unui intelectual român format în deceniile comunismului și afirmat plenar după 1989.
Meritul fundamental al volumului constă în faptul că oferă cititorului acces nu numai la biografia unui scriitor, ci și la biografia ideilor sale. Al. Florin Țene se definește prin câteva constante: cultul muncii, atașamentul față de literatură, apărarea libertății de expresie, interesul pentru istorie, credința în valoarea culturii și preocuparea pentru instituționalizarea vieții literare.
În același timp, cartea are și o evidentă dimensiune polemică. Autorul își asumă opiniile fără să le atenueze, ceea ce conferă interviurilor autenticitate și individualitate. Unele afirmații sunt categorice și pot suscita dezbateri; tocmai această particularitate le face însă relevante pentru studiul personalității sale intelectuale.
Prin urmare, cartea poate fi considerată o piesă importantă în bibliografia dedicată lui Al. Florin Țene, deoarece fixează, prin propriile sale răspunsuri, imaginea unui scriitor care și-a conceput existența sub semnul relației dintre adevăr, literatură și responsabilitate culturală.
Într-o formulă sintetică, volumul ar putea fi definit astfel: o carte despre un scriitor care își transformă biografia în mărturie, iar mărturia în istorie literară.
Bibliografie
Sursă primară
- Țene, Al. Florin, Autoritatea adevărului – Adevărul autorității. Interviuri, „Semănătorul – Editura online”, septembrie 2011.
Opere ale lui Al. Florin Țene menționate în volum
- Țene, Al. Florin, Ochi deschis, Editura Litera, București, 1974.
- Țene, Al. Florin, Cerul meu de hârtie.
- Țene, Al. Florin, Masa cea fără de taină.
- Țene, Al. Florin, Chipul din oglindă.
- Țene, Al. Florin, Insula viscolului.
- Țene, Al. Florin, Orbul din Muzeul Satului.
- Țene, Al. Florin, Geamănul din oglindă.
- Țene, Al. Florin, Prizonierul oglinzilor paralele.
- Țene, Al. Florin, Ochiul magic al metaforei.
- Țene, Al. Florin, Evadare în Cutia Pandorei.
- Țene, Al. Florin, Florile Sarmisegetuzei.
- Țene, Al. Florin, Io, mare Voievod și Domn!.
Repere și lucrări critice menționate în volum
- Birău, Petre, Al. Florin Țene – viața ca literatură – lucrare evocată în interviu în legătură cu biografia și activitatea autorului.
- Dicționarul membrilor Ligii Scriitorilor, vol. I – lucrare menționată în cadrul interviului privind activitatea Ligii Scriitorilor Români.
Publicații menționate ca spații ale activității jurnalistice
- Tribuna
- Steaua
- Luceafărul
- Gazeta Literară
- România Literară
- Argeș
- Ramuri
- Convorbiri Literare
- Agora Literară
- Cetatea Culturală
- Oglinda literară
- Făclia
- Adevărul de Cluj
- Napoca News
Volumul precizează o listă mult mai amplă de publicații în care Al. Florin Țene a publicat poezie, articole, critică literară și eseu, precum și un bilanț de peste 6.000 de articole și reportaje.
