Material de opinie de Anca Ghizdavu, Manager Taxe Directe, Deloitte România
Transportul alternativ de persoane intermediat printr-o platformă digitală a fost supus, pe parcursul anului 2019, unui proces efervescent de reglementare, care, în final, a generat legislația necesară desfășurării activităților de acest tip în România. Reglementarea domeniului, mult așteptată de către jucătorii din industrie, era inevitabilă, în contextul cererii în creștere din partea consumatorilor pentru servicii moderne și soluții digitale de intermediere a transportului de persoane. Mai rămân, însă, aspecte care trebuie lămurite, în special din punct de vedere fiscal.
Astfel, după dezbateri lungi și intense pe tema reglementărilor impuse actorilor din această zonă comparativ cu transportorii clasici în regim de taxi (de exemplu, reglementări aplicabile șoferilor/transportatorilor, autoturismelor utilizate, impozitarea veniturilor obținute de șoferi/transportatori, utilizarea sau nu a caselor de marcat fiscale etc.), Guvernul a adoptat, la începutul verii, Ordonanța de Urgență nr. 49/2019, care trasează primele reguli clare pentru transportul alternativ. Printre acestea se numără obținerea unui aviz tehnic, anual, de la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, pentru platformele digitale de intermediere utilizate între transportatori și pasageri, obținerea unei autorizații pentru operatorii de transport alternativ, utilizarea caselor de marcat pentru plăți în numerar, emiterea de facturi pentru plățile cu cardul etc.
Totodată, ordonanța stabilește obligația operatorului nerezident al platformei digitale să dețină, pe toată perioada în care desfășoară activități de intermediare a transportului alternativ, o sucursală în România, pentru a fi reprezentat în față autorităților române.
Pentru jucătorii deja existenți pe piață, termenul inițial de implementare a regulilor menționate era 1 noiembrie 2019.
Prin Legea nr. 204/2019 de aprobare a ordonanței, termenul de implementare a reglementărilor pentru jucătorii existenți a fost prelungit până la 1 februarie 2020. În același timp, legea extinde valabilitatea avizului tehnic pentru platformele digitale, de la un an la doi ani, și forma juridică de prezență, de la sucursală la filială.
Fiscalizarea în domeniu rămâne neclară
Legislația în vigoare nu aduce suficiente clarificări pentru stabilirea tratamentului fiscal al veniturilor obținute din intermedierea efectuată de operatorii nerezidenți de platforme digitale. De asemenea, rămân neclare alte aspecte legate de activitățile filialei române, respectiv modul în care ar trebui să fie încheiate contractele cu transportatorii ori pasagerii sau cum vor fi înregistrate operațiunile de intermediere (direct de nerezident sau prin filiala română). Singurul aspect menționat este cel legat de rolul acestei filiale – de reprezentare a operatorilor nerezidenți în fața autorităților din România.
Referitor la tratamentul fiscal, singura mențiune din legislație prevede că veniturile obținute din efectuarea transportului alternativ de către transportorii și operatorii de platforme digitale deopotrivă trebuie impozitate conform legislației fiscale române. Însă veniturile operatorului sunt reprezentate de comisioanele percepute transportatorilor, iar pentru acestea ar exista mai multe moduri de impozitare (de exemplu, prin reținere la sursă). Dar acest aspect trebuie lămurit prin legislație.
Legiferarea, esențială pentru siguranța utilizatorilor
În concluzie, reglementarea transportului alternativ în România este o măsură absolut necesară în contextul digitalizării accelerate a societății, pentru a introduce o serie de reguli care trebuie respectate de jucătorii care prestează astfel de servicii populației, cu scopul de a asigura siguranță și confort utilizatorilor.
Totodată, este esențială revizuirea activităților desfășurate în România de deținătorii nerezidenți de platforme digitale, a contractelor încheiate, dar și a fluxurilor de facturare, în vederea stabilirii veniturilor de impozitat în România.
