Bomba cu ceas de la Mioveni

Săptămâna trecută am mai primit o veste proastă. De abia se reluase producția la Dacia Mioveni și iar s-a oprit parțial datorită căderii pieței. Mai mult de o mie de muncitori au fost trimiși acasă.

Este o veste proastă pentru că Dacia-Renault Mioveni este cea mai mare unitate industrială a României, pe primul loc la export și la contribuția pentru veniturile bugetului statului. Pentru Dacia lucrează mai mult de 14.000 de salariați și peste 1000 de IMM-uri în relație de subcontractare.

În contextul incapacității decidenților politici de a prezenta măcar o schiță a unui coerent program de relansare economică, problemele Daciei creează o și mai mare incertitudine asupra viitorului economiei noastre.

De parcă nu ar fi fost îndeajuns, o altă veste proastă ne-a venit, de această dată din Franța.

Conform unui comunicat BBC, Guvernul francez a anunţat un plan de salvare de 8 miliarde de euro pentru industria auto, puternic afectată de pandemie.

Propunerea preşedintelui Emmanuel Macron include 1 miliard de euro menit să asigure subvenţii de până la 7.000 euro la cumpărarea vehiculelor electrice de către cetăţenii francezi.

De asemenea, banii vor merge către investiţii care trebuie să facă din Franţa un centru de producţie de vehicule electrice.

Industria auto este pusă în situaţia să renunţe la mii de locuri de muncă în schimbul ajutorului, cei doi principali producători francezi, Renault şi PSA, au promis că îşi vor concentra producţia în Franţa.

„Avem nevoie de un obiectiv motivaţional – să devenim cel mai mare producător european de vehicule curate, aducând producţia la peste un milion de maşini electrice şi hibride pe an în următorii cinci ani”, a declarat preşedintele Macron. El a adăugat că niciun model de maşină produs în prezent în Franţa nu trebuie fabricat în alte ţări.

Pentru a ajuta la vânzarea celor 400.000 de vehicule aflate la dealerii auto din cauza restricţiilor impuse de coronavirus, preşedintele Macron a declarat că guvernul va acorda oamenilor posibilitatea să aleagă vehicule mai puţin poluante, cu ajutorul unui bonus de 3.000 de euro, ca parte a unei scheme care se adresează către 75% din gospodăriile franceze.

„Cetăţenii noştri trebuie să cumpere mai multe vehicule, în special curate. Nu în doi, cinci sau 10 ani, ci acum”, a subliniat Macron.

Două concluzii putem extrage din declarația președintelui francez.

Amândouă sunt îngrijorătoare pentru noi.

Prima: Renault își concentrează producția pe teritoriul națonal. Chiar dacă nu se vorbește încă despre o relocalizare, reiese clar că dezvoltările ulterioare se vor face doar pe teritoriul Franței.

A doua: Renault își reorientează producția de bază spre automobile electrice și hibride cu sume enorme de investiții, dar și prin stimularea prin ”bonusuri” a achiziționării acestui tip de autovehicul pe piața franceză.

Ce consecințe are această politică pentru Dacia-Mioveni?

În primul rând, rezultă cu claritate că la Mioveni nu va mai avea loc o dezvoltare de capacitate și nici de introducerea unor tipuri de automobile electrice sau hibride deoarece de acest proces de adaptare și modernizare vor beneficia doar unitățile de producție din Franța.

În al doilea rând, Dacia Mioveni rămânând pe producția de automobile cu carburant clasic va pierde procente importante de piață în contextul în care piața mondială auto evoluează spre creșterea ofertei și consumului de automobile electrice și hibrid. Pierderea procentelor de piață înseamnă pe termen lung (posibil chiar mediu) reducerea activității, disponibilizări și chiar închiderea capacităților de producție.

Nu are rost să comentăm consecințele unei astfel de situații știind ce rol imens are Dacia Mioveni în ansamblul și structura economiei românești.

Din păcate, o astfel de situație ar fi fost previzibilă dacă decidenții politici români din ultimii 10-15 ani ar fi avut o viziune inteligentă și realistă asupra viitorului economiei noastre. Încă după criza din 2007-2009, devenise evidentă nevoia de a elimina sau măcar micșora dependența periculoasă pe care industria și exportul o aveau față de un număr redus de țări europene occidentale. Faptul că mult peste 50% din exportul industrial era reprezentat de livrările de piese și subansamble auto spre câteva mari firme occidentale ar fi trebuit să fie interpretat ca pe un fenomen de contagiune extrem de periculos, în sensul în care orice problemă pe care ar fi întâmpinat-o acele firme s-ar fi extins imediat și asupra industriei și exportului nostru.

A lipsit orice viziune spre diversificarea structurii industriale și a orientării exportului. Nu s-au stimulat ramurile procesatoare a materiile prime agro-alimentare locale ce ne-ar fi asigurat un grad mare de independență pe piață. Nu s-au exploatat posibilitățile de extindere a relațiilor comenciale cu zonele extrcomunitare.

Nu știm care sunt intențiile guvernului în ceea ce privește relansarea economiei.

Mult anunțatul Progam întârzie să apară și nu știm dacă actualii guvernanți au în vedere și măsuri de contracarare a efectelor noii strategii de dezvoltare a Companiei Renault.