Teoriile privind adevărata dimensiune a neamului daco-get au un real sâmbure de adevăr şi nu reprezintă deloc o exaltare naţionalistă românească fără temei. Miceal Ledwith, un confident al papei Benedict, a avut acces la documentele secrete din biblioteca Vaticanului şi a făcut, recent, o afirmaţie care a şocat lumea şi a răsturnat teoria latinităţii. 
Savantul Miceal Ledwith, consilier al papei Benedict, a afirmat că latina cultă se trage din limba română străveche, şi nu invers. 

Fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, Miceal Ledwith a avut acces la cei aproape 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului, iar după 15 ani de cercetări a precizat, spre uimirea multora: “Chiar dacă părerea generală este că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba latină, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba română, şi nu invers. 

Aşadar, aş vrea să-i felicit pe locuitorii Munţilor Carpaţi pentru că ei sunt părinţii limbii latine!”. 

Altfel spus, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă de sorginte românească sau, mai exact, geto-dacă.

Ţara se întindea până dincolo de Slovacia de azi

Teza potrivit căreia românii sunt, în primul rând, urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major, se bazează pe o logică istorică simplă. 

Romanii au cucerit doar aprox. 14% din teritoriul Daciei, iar în restul teritoriului, controlat de dacii liberi, influenţele romane nu au fost atât de mari, vechile tradiţii păstrându-se aproape intacte. 

Se pare că pe împăratul Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmizegetusa, dar mai ales spre minele de sare şi de aur de la Roşia Montană, din Munţii Apuseni. 

În schimb, Dacia lui Burebista şi a lui Decebal se întindea de la Tisa până la Carpaţii Păduroşi din Slovacia, până în Bucovina de Nord din Ucraina de azi, şi peste Nistru, până la Bug, iar spre vest pana pe marginea Lacului Constanta/Elveția de azi. 

În concluzie, romanii au cucerit abia 14%  din teritoriul ocupat de daci şi controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. 
Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru – Bug şi Muntenia.

Ipoteza romanizării a căzut

Ştim cu toţii că ocupaţia romană a durat din anul 105 până în anul 275, adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. 

În consecinţă, apare o întrebare logică: oare cum puteau fi romanizaţi dacii dacă numai 14% din teritoriul lor era ocupat de romani? 

Mai mult, ocupaţia romană a durat cu mult mai puţin ca în Galia şi în Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, în timp ce galeza se mai vorbeşte pe alocuri, chiar şi în zilele noastre, în unele regiuni ale Franţei rurale. 

Transilvania a fost ocupată de austrieci de la 1700 la 1918, adică timp de 218 ani, şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă. 

Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi, dar majoritatea vorbesc limba română în familie, cel puţin după cum arată studiile efectuate după căderea comunismului. 

Aşadar, ideea romanizării Daciei, ocupată teritorial numai 14% de către Roma, cade inclusiv din punct de vedere al simplei logici istorice.

Analize pe ţesuturi osoase vechi de 5.000 de ani

Recenta şi, într-adevăr, şocanta teorie a lui Miceal Ledwith este sprijinită inclusiv de cercetările ştiinţifice efectuate de savanţii români, deşi iniţial au existat voci care s-au manifestat împotriva acestui curent. 

Probabil, nu va trece mult timp până când curentul istoriografic ce susţine teoria originii geto-dace a limbii şi a poporului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine , turce sau slave. Recent, un studiu efectuat de doctor Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, provenite de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. 

Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică aceea a dacilor, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.

Împăratul Traian, “un trac veritabil”

Mai mult, dacă cercetăm izvoarele antice, avem parte de surprize şi mai mari. 

Cunoscut istoric din Imperiul Roman, născut la Iznik (oraş aflat în Turcia de astăzi), Cassius Dio (n.155-d. 229 d.Hr.) se referă la împăratul Traian ca la “un trac veritabil” (n.r. – tracii erau neamul din care se trăgeau geto-dacii), iar la conflictele militare dintre daci şi romani ca fiind “războaie fratricide între popoare de aceeaşi origine”. Cassius Dio susţine chiar că Traian ar fi spus, înainte de a porni la luptă: “Mă întorc în ţara străbunilor mei!”. Totuşi, istoricii italieni neagă aceste evidenţe. 

În schimb, legat de paternitatea ramurii trace, de curând au apărut inclusiv voci în Italia care contestă teoriile considerate până de curând tabu. 

Spre exemplu, istoricul Graziano Baccolini precizează: „Îmi este greu să înţeleg de ce, încă, unii istorici italieni eşuează în a înţelege contribuţia enormă a civilizaţiei trace la clădirea culturii vestice şi de ce, continuând să se ghideze după dovezi false, afirmă că grecii şi romanii reprezintă culturile superioare primordiale ale Europei”. Iar dacă adăugăm ceea ce a afirmat, în Antichitate, “părintele istoriei”, Herodot, anume că “geţii, cărora romanii le vor spune «daci», sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, atunci lucrurile devin clare ca lumina zilei.

In final va întreb retoric: domnilor istorici “: români “ pana la sosirea lui Traian “însămânțătorul “ chiar credeți ca am fost un popor de surdo- muți !?