Din perspectiva unei istorii a presei româneşti contemporane, ”Curierul Naţional” a apărut în perioada deschiderii zăgazurilor, când de la o zi la alta pe tot cuprinsul ţării, ziare, publicaţii săptămânale şi lunare apăreau cu o frenezie ce nu-şi afla niciun termen de comparaţie cu ceea ce se întâmplase înainte pe acest tărâm.
Din 1938, când regele Carol al II-lea instituia regimul autoritar, dictatorial nu este exagerat să spunem, una din cele dintâi măsuri a fost interzicerea câtorva dintre principalele ziare cu orientare franc democratică – trecuseră cincizeci şi doi de ani.
Timp în care, în afara unei perioade pe care am putea să o definim a ”marilor iluzii” şi a unei lupte îndârjite (1944-1947), presa noastră a fost dirijată partinic şi statal, cunoscând toate constrângerile impuse de o asemenea situaţie. Tocmai de aceea nu putem să nu ne amintim de gesturile multor ziarişti care, prin toate mijloacele, au căutat, cu ingeniozitate şi talent, înfruntând mari pericole, să afirme puncte de vedere curajoase, perspective nonconformiste, să scoată la lumină adevăruri tăinuite.
Dacă la începutul lunii, când se împlinea un an de la Revoluţie, noi titluri de ziare şi reviste apăreau într-o cadenţă neobosită, iar cititorii înclinau balanţa interesului pentru publicistică, declinul pasiunii pentru carte începând să se întrevadă sau chiar să se simtă. Şi în acelaşi timp să fie vizibilă şi o mutaţie spre ceea ce reprezenta în pagina ziarelor elementul senzaţional, pentru ceea ce constituia ”demascarea” şi, de ce să nu o spunem, însoţit şi de o notă de vulgaritate.
După cum apele politicii, ale vieţii sociale în general, departe de a se linişti, se învolburau necontenit, nu odată ieşind din matcă.
În această atmosferă, ”Curierul Naţional” a optat de la bun început pentru ca paginile sale să nu fie gazda a ceea ce îţi asigura un succes instantaneu prin dezvăluiri insidioase, prin răfuieli şi plăţi de poliţe. Principiul care a călăuzit ziarul nostru a fost acela al nealinierii politice, al independenţei faţă de curentele mai mult sau mai puţin ideologice ale vremurilor, ale intereselor de moment ale unor grupări sau mai degrabă ale unor grupuri. Această linie de conduită a fost respectată în toate domeniile acoperite de paginile ziarului: sociale, politice, culturale.
Programatic şi practic, ziarul a susţinut imperativul esenţial al acestor decenii, modernizarea economiei naţionale prin încurajarea şi promovarea fermă a capitalului românesc, a iniţiativei particulare. Toate acestea printr-o colaborare activă cu mediile străine de afaceri, menită să dezvolte şi să pună în valoare resursele noastre.
Cel ce are meritul de a fi aşezat ”Curierul Naţional” pe aceste structuri temeinice a fost cunoscutul ziarist Valentin Păunescu, în fruntea unei echipe de confraţi cu experienţă publicistică.
Volumul ”Privind înapoi cu luciditate”, cuprinzând editorialele sale din perioada 1991-2004, vădeşte preocuparea neabătută pentru ca ziarul să fie în slujba cititorului, a omului obişnuit, a celui care ducea greul ”tranziţiei”.
Am putea spune că aprecierea contextului politico-social, economic s-a realizat în paginile ”Curierul Naţional” din perspectiva modului în care ele se reflectau imediat sau ”pe termen lung” asupra vieţii oamenilor care aşteptau atât de mult de la reformele care se petreceau sub ochii lor.
Ziarist cu o largă perspectivă, vădind o pasiune neostenită pentru istoria ţării, Valentin Păunescu n-a încurajat în paginile ”Curierul Naţional” tendinţele demolatoare, de înjosire şi demonetizare a trecutului românesc.
De aceea, în coloanele ”Curierul Naţional” s-au afirmat ca principii fundamentale continuitatea spirituală, necontenita îmbogăţire a culturii, valoarea perenă a operelor care au marcat evoluţia culturii româneşti,au creat prototipuri morale şi sociale.
Nu o dată ziarul a protestat atunci când tendinţele negaţioniste se materializau în excluderea – ca să dăm un singur exemplu – din manualele şcolare a unor autori şi a unor opere de referinţă ale culturii naţionale.
În aceşti treizeci de ani omenirea a trăit o adevărată revoluţie informaţională, era comunicării cunoscând spectaculoase mutaţii în toate domeniile acestei dimensiuni a civilizaţiei universale.
Presa din ţara noastră avea să urmeze acelaşi drum, să afle structurile şi mijloacele de a transmite mesaje pe căile specifice vremurilor pe care le-am trăit şi le trăim.
Acum, când rememorăm aceste trei decenii ale drumului parcurs de ”Curierul Naţional”, ziarul care a continuat tradiţiile presei noastre independente, încrezător în organicitatea spiritualităţii româneşti, nu putem omite – decât abătându-ne de la adevăr – rolul hotărâtor pe care l-a avut şi îl are domnul George Constantin Păunescu. A fost tot timpul alături de ziarul căruia i-a asigurat consecvenţa principiilor.
”Curierul Naţional” şi-a aflat locul său distinct prin care a continuat să se adreseze cititorilor cu acelaşi respect şi dorinţă de a fi alături de ei, de a răspunde întrebărilor lor.
Ceea ce are să facă şi de acum înainte.
