Cu prilejul recent încheiatei expoziţii ”Virus/antivirus și alte imagini”, găzduită de spaţiul alternativ ”Victoria Hub”, artistul plastic Daniel Crăciun se confesa, la aniversarea semicentenarului, cu sinceritate: ”Adesea în cadrul unor expoziții problematice și grave pe care le-am conceput, am adus o rază de speranță îmbibată coloristic prin câteva lucrări în care echilibrul și lumina sunt puse în antiteză cu diverse nuanțe de întuneric interior”.
Într-adevăr, lucrările domniei sale, multe fiind opere de artă cu un pronunţat mesaj social, încearcă, dincolo de nuanţe şi contraste, să tragă un semnal de alarmă asupra unei lumi în derivă, arătând că depinde de fiecare dintre noi să schimbăm ceva, fiindcă puterea colectivă nu poate fi neglijată, dar trebuie să fie bine şi corect canalizată.
Pornind de la alegorii precum ”Compoziţie psihedelică” (ulei pe polistiren) sau exerciţii de imaginaţie ca în ”Geografie simbolică” şi ajungând la amintitele compoziţii cu tentă de manifest autentic, printre care putem numi ”Criză de încredere” (ulei şi colaje pe carton), ”Global evil” (ulei pe pânză), sau ”Errare humanum est” – acril, tempera şi colaj pe pânză, lucrările domniei sale înfăţişează privitorului un artist polivalent, capabil în egală măsură de introspecţie şi de redare a stărilor aferente, cât şi de modelare pentru privitor a unei realităţi exterioare văzute în lumină proprie.
Pentru a înţelege mai bine câteva dintre reperele domniei sale, artistul a avut amabilitatea, după interviul acordat anterior, https://curierulnational.ro/daniel-craciun-omul-face-arta-pentru-a-se-intelege-si-pentru-a-da-intelegere-altora/ să ne mai răspundă la câteva întrebări:
Aş dori să vă întreb ce pictori (clasici sau contemporani) admiraţi şi dacă consideraţi că vreunul dintre ei v-a influenţat opera.
Aş putea enumera pe Dali, Max Ernst, Munch, Duchamp, Wifredo Lam, Otto Dix, Eugen Crăciun (tatăl meu) printre cei cu mai multă rezonanţă.
Când a apărut pasiunea dvs. pentru pictură? Dintotdeauna v-aţi dorit să urmaţi acest drum (poate şi tradiţie de familie) sau este ceva care a apărut pe parcurs?
Ea a apărut din copilărie şi a fost şi o influenţă din familie.
Publicul din Franţa este mai deschis către pictură decât cel din România? (În momentul de faţă, desigur).
Da, este mai deschis decât la noi, dar diferenţa tinde să se estompeze cel puţin la nivelul elitelor.
Ce i-aţi recomanda cuiva care ar vrea să se apuce de pictură?
Să lucreze cu asiduitate, să gândească înainte de a trage o linie sau a începe a compune şi să încerce, pe cât poate, să aducă ceva nou, ceva al lui însuşi.
Aveţi vreun moment aparte din viaţă pe care aţi dori să-l împărtăşiţi publicului?
Momentul când am plecat să mă stabilesc în Franţa pentru câţiva ani la rând şi apoi cel al creării primului album dedicat tatălui meu.
Dacă îmi permiteţi o glumă, raportat la peisajul destul de sumbru actual, credeţi că Cioran s-a născut prea devreme sau noi ne-am născut prea târziu?
S-a născut la timp. Mai ales că el observa lucruri negative şi de pe alte plaiuri, nu doar de pe cele mioritice.
Vă mulţumim pentru participare şi vă urăm noi realizări pe drumul pe care vă aflaţi alături de iubitorii artei.
