Mai puțin de două săptămâni ne despart de momentul în care vom afla primii doi clasați ai primului tur al alegerilor prezidențiale, ediția 2019.
Puține dintre programele candidaților încearcă să ofere și o perspectivă economică, rare fiind cazurile în care se schițează proiecte de țară.
De altfel, Constituția României nu oferă atribuții majore președintelui în ceea ce privește deciziile economice majore, acestea fiind lăsate pe seama Executivului și a Parlamentului.
Majoritatea programelor electorale pun în prim-plan absorbția de fonduri europene, „găina cu ouă de aur” a economiei românești care ar trebui să umple diversele goluri bugetare și structurale.
De la aderarea la blocul comunitar, în 2007, țara noastră a atras circa 54 miliarde de euro, prin opt programe operaționale. Însă absorbția acestor fonduri este mai mult decât deficitară, în condițiile în care „sifonarea” transpartinică public-privat este controlată cu mai mare atenție de temutul OLAF. Așa că gradul de atragere din ultimii ani abia se apropie de 32%.
Dar să revenim la programele electorale, care schițează diverse soluții fără a indica însă și resursele cu care pot fi realizate acestea.
Proiectul doamnei Dăncilă se rezumă la cel al PSD, „Pactul național pentru bunăstarea românilor”. Acesta mizează, în continuare, pe politicile populiste care au adus victoria la parlamentarele de acum trei ani: creșterea pensiilor; creșterea salariilor; susținerea micilor companii; protejarea activităților independente; sprijinirea tinerilor antreprenori.
Pentru Mircea Diaconu, șansa României este aceea de a „deveni independentă energetic”, prin darea în folosință, probabil, a zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră.
Cele mai drastice propuneri le găsim la Viorel Cataramă, reprezentantul Dreptei Liberale. Acesta dorește anularea tuturor ajutoarelor sociale pentru persoanele apte de muncă, dar și concedierea a cel puțin 25% dintre angajații bugetari, fără a explica însă care vor fi criteriile prin care va fi realizat acest lucru.
Cum îi stă bine unui corporatist, Dan Barna propune transformarea digitală a României; aderarea la euro; energie curată pentru viitor, dar și crearea unui Consiliu pentru dezvoltare cu rol consultativ, la care să participe principalele confederații patronale, asociații profesionale, sindicate, reprezentanți ai mediului academic și ai societății civile.
Actualul președinte are cel mai stufos program, cu sloganul „Pentru o Românie normală”, o continuare a „lucrului bine făcut”. Sunt propuse mai multe proiecte de țară, precum: industria auto – cheia competitivității pe termen lung; IT&C – acceleratorul de business și inovație; agricultura competitivă și revitalizarea satului românesc; turismul românesc cu valoare adăugată; România – hub energetic regional.
Ultimul, dar nu cel din urmă, Alexandru Paleologu aduce în discuție „o nouă industrializare (…) fără inginerii sociale, prin inițiativă privată și în sectoare de vârf, nu energofage și poluante”, dar și reducerea semnificativă a taxelor pe muncă, fără a explica unde vor fi găsite resursele pentru acoperirea viitoarelor găuri bugetare.
Rămâne să așteptăm alegerile parlamentare, anticipate sau la termen, pentru a vedea soluțiile, dar și resursele care pot permite partidelor să aducă plusvaloarea de care are nevoie România.
