«Inegalitățile nu sunt o fatalitate, dar a le combate rămâne o provocare gigantică». Această concluzie a raportului dat publicității marți, 7 decembrie, de Laboratorul inegalităților mondiale (World Inequality Lab) arată întreaga complexitate a unui flagel care sapă echilibrele politice, economice, sociale și cele privitoare la mediul înconjurător ale planetei. Acest pericol, se spune în raportul menționat în editorialul său de marți «Le Monde», nu este nou, dar criza provocată de pandemia de Covid-19 «a exacerbat captarea bogățiilor mondiale de către cei mai avuți, în timp ce ea i-a aruncat ceva mai mult în precaritate pe cei mai fragili». Din acest punct de vedere, şocul suportat în ultimele luni de cei fragili este cu totul deosebit. În timp ce cele două războaie mondiale sau criza financiară din 1929 au redistribuit cărțile în defavoarea avuţilor, pandemia, remarcă editorialistul de la «Le Monde», mai degrabă a accentuat inegalitățile, cei bogați devenind și mai bogați, iar săracii tot mai săraci. Este adevărat că intervențiile masive ale statelor lumii dezvoltate au permis menținerea veniturilor celor mai mulți pământeni și oprirea exploziei sărăciei, dar aceste politici nu au fost posibile decât cu prețul unei îndatorări publice istorice și al injectării masive de lichidități de către băncile centrale în sistemul financiar. Dacă acești bani au fost indispensabili pentru protecția salariaților și a întreprinderilor, adevărul este că de ei au profitat mai mult cei mai mari deținători de patrimoniu, contribuind astfel la adâncirea inegalităților. În 2020, reamintesc experții, miliardarii au obținut câștiguri de peste 3.000 miliarde de euro grație puternicei creșteri a sectorului imobiliar și a piețelor financiare. Cei 10% cei mai bogați ai lumii posedă deja trei sferturi din bogăția mondială, în timp ce jumătatea cea mai săracă a lumii nu deține decât 2%, o distanțare absolut nesustenabilă.
Trei soluții în atenția liderilor politici
Trei evidenţe se impun, potrivit «Le Monde», care trebuie avute în vedere de liderii politici:
În primul rând este faptul că profitorii de pe urma crizei, cei ale căror bogății s-au consolidat, în timp ce alții au încercat pur și simplu să supraviețuiască, trebuie să contribuie mai mult la repararea pagubelor cauzate de pandemie, începând cu datoriile. Acest lucru este posibil grație unui impozit progresiv asupra celor mai mari proprietăți și prin creșterea efectivă a impozitului asupra veniturilor celor mai bogați. Apoi, crearea unui impozit minimal de 15% pentru multinaționale ar fi un pas într-o bună direcție.
În al doilea rând, reducerea inegalităților nu se face doar prin politici de redistribuire, ci și printr-un «stat-providență» capabil să finanțeze sistemele educativ și sanitar performante, accesibile unui cât mai mare număr de persoane. Prea multă vreme considerate drept cheltuieli, aceste eforturi trebuie de acum concepute ca investiții indispensabile în vederea reducerii inegalităților.
În al treilea rând, trebuie avută în vedere lupta împotriva schimbărilor climatice prin fiscalitate. Gospodăriile înstărite, care sunt poluatorii cei mai mari, trebuie să contribuie mai mult din punct de vedere financiar la decarbonizare. Mișcarea «vestelor galbene», reamintește «Le Monde», a arătat că transferarea tranziției ecologice pe umerii celor mai săraci poate duce la grave tensiuni sociale. Criza actuală, subliniază editorialistul, «trebuie să ne incite la luarea în considerare a celor trei aspecte mai sus menționate înainte de a fi prea târziu».
