O serie de entități economice occidentale au politizat, în ultimii ani, problemele economice și comerciale, făcând speculații cu privire la supracapacitatea de producție a Chinei și impactul Chinei 2.0, pentru protejarea competitivității proprii și promovarea sub acest pretext a protecționismului.
Ministerul chinez al Comerțului a prezentat documentul intitulat „Poziția Chinei privind așa-numita problemă a supracapacității de producție”, oferind prin numeroase date și exemple posibilitatea ca lumea să abordeze obiectiv problema capacității globale de producție.
Nu există un consens unitar despre așa-numita supracapacitate de producție. De obicei, rata utilizării capacității de producție este folosită ca indice de evaluare, însă trebuie să fie făcută distincție în funcție de realităților diferitelor țări. Datele arată că mediana ratei de utilizare a capacității de producție în economiile dezvoltate și în cele cu creștere rapidă este, de obicei, între 75 și 80%, iar cea în țările subdezvoltate între 50-64%. În calitate de cea mai mare țară în curs de dezvoltare, China promovează reforma structurală a ofertei. În 2025, procentul utilizării capacității în industria pe scară largă a fost de 74,4%, fiind la un nivel rezonabil.
Totuși, unele entități economice au extins abuziv tema supracapacității de producție în scopuri geopolitice și protecționism comercial, încercând să împiedice dezvoltarea Chinei. Documentul publicat de partea chineză a clarificat din diferite perspective problemele aferente, reflectând practicile și eforturile depuse de China pentru impulsionarea cooperării internaționale în lanțul industrial, avantajului reciproc și beneficiile comune.
Profesorul Cui Fan, de la Universitatea de Comerț Internațional și Economie, a declarat că un punct forte al documentului este abordarea sistematică a celor patru relații cheie a supracapacității de producție cu subvențiile industriale, excedentul comercial, dezechilibrul economic și concurența pe piață, înlăturând interpretările superficiale și erorile de percepție.
În ceea ce privește subvențiile industriale, documentul arată în mod explicit că subvențiile nu constituie o problemă, însă trebuie folosite rațional, în conformitate cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Un raport publicat de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) arată că, în ultimii cinci ani, politicile pentru sprijinirea industriei pe plan global au devenit tot mai multe, acordarea de subvenții pentru cercetare, taxe preferențiale și credite cu dobânzi scăzute, au fost o practică general acceptată. China respectă regulile OMC, sistemul de subvenții fiind optimizat, fiind egal pentru toate entitățile pe piață. De exemplu, în programul de schimbare a produselor de consum vechi cu altele noi, întreprinderile cu investiții străine beneficiază în mod egal. Important este că multe sectoare chineze au făcut progrese tehnologice esențiale ceea ce este rezultatul investițiilor uriașe în cercetare pe termen lung, ci nu a subvențiilor. Compania de consultanţă în management strategic McKinsey&Company a apreciat că China este cel mai dur „gimnaziu” din lume pentru antreprenori și companii, care a generat întreprinderi extrem de competitive.
În privința balanței favorabile a comerțului, documentul arată că China nu urmărește niciodată excedentul comercial. Creșterea exporturilor este un rezultat al cererii economiei, capacității creative și transformării verzi globale. Din perspectiva distribuției intereselor, deși balanța favorabilă a comerțului este în China, interesele sunt obținute de diferite părți.
În 2025, firmele cu investiții străine au reprezentat 27% din exporturile Chinei și 16% din excedentul comercial. Atât ritmul de creștere al excedentului comercial, cât și cel al profiturilor acestora, sunt mai mari decât al firmelor autohtone. De asemenea, există deficit comercial în comerțul cu servicii și în veniturile din investiții ale Chinei.
Unele țări occidentale aruncă vina încetinirii dezvoltării economiilor proprii și înapoierii industriale asupra Chinei, fapt care nu corespunde cu regulile economice.
În consecință, dificultățile unor entități economice sunt determinate de mai mulți factori între care reconfigurarea lanțului industrial global, tulburările regionale, întârzierea reformei, dar nu impactului industriei chineze. Dimpotrivă, China oferă prin avantajele din piață, industrie și tehnologii „oportunitățile Chinei 2.0”.
În prezent cele „trei noi categorii”: vehicule cu energii noi, baterii litiu-ion și produse fotovoltaice câștigă tot mai mulți adepți la nivel global, iar „noile trei categorii” din generația următoare: inteligența artificială (IA), robotica și medicamentele inovatoare cunosc o dezvoltare rapidă, fapt care a dat un mare imbold dezvoltării verzi cu emisii scăzute de carbon și progresului tehnologic la nivel global.
China și Europa sunt reciproc al doilea cel mai mare partener comercial, având o mare complementaritate industrială. Firmele europene din domeniul producției de înaltă tehnologie și biofarmaceutică își desfășoară activitatea pe piața chineză de mult timp, obținând beneficii reale. De asemenea, progresele importante făcute de China în domeniul noilor energii, IA, economiei digitale, au creat noi spații pentru aprofundarea cooperării bilaterale.
Jens Eskelund, președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, consideră că de multă vreme China nu mai este doar o piață de profit pentru firme europene, ci o verigă de neînlocuit în lanțul global de aprovizionare.
Supracapacitatea de producție este un fenomen în economia de piață pe care entitățile economice trebuie să o abordeze obiectiv, pornind de la regulile economice. Aruncarea responsabilității asupra Chinei nu poate rezolva problemele altora.
Sondajele mai multor instituții internaționale arată că percepția pozitivă pe plan global față de China continuă să crească. Astfel, diversele teorii false privind China nu pot înșela lumea, iar „Oportunitățile China 2.0″ reprezintă un consens internațional.
