În zilele noastre, la Mănăstirea Voroneț se petrece un fenomen. Dumnezeu a ales ca să Își împlinească lucrarea cu ajutorul unui mănunchi de călugăriţe conduse de două Stavrofore, care își trag seva din tăria Sf. Voievod Ştefan cel Mare, din înțelepciunea și duhovnicia Sf. Daniil Sihastrul și din spiritul practic al Mitropolitului de pe vremuri, Grigorie Roşca. Este vorba despre Măicuța Irina Pântescu, Întâia Stareță a Mănăstirii Voroneţ, și de fiica ei duhovnicească, dr.Gabriela Platon, Stareța de-a doua, cea actuală. Nici nu s-ar fi putut altfel realiza, într-un interval de 30 de ani, reconstrucția vechii ctitorii ştefaniene la modul impecabil la care se vede azi.
Una dintre cele mai importante ctitorii ale domnitorului Ştefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Voroneț a fost construită în 1488 și rânduită ca aşezământ de călugări. Acest important centru de credință și cultură din Moldova medievală a fost însă desființat în 1785, după ce Bucovina a intrat sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Doar biserica ştefaniană, împodobită cu pictură exterioară de către Mitropolitul Grigorie Roşca, pe vremea lui Petru Rareş, a rămas, ocrotită de Sf. Mare Mucenic Gheorghe, să funcționeze ca biserică parohială vreme de peste 200 de ani, fiind, după Primul Război Mondial, declarată de Statul român drept monument istoric.
De abia acum 30 de ani, în 1991, prin decizia IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Mănăstirea Voroneț s-a reluat viața monahală.
De data aceasta s-a rânduit obște de călugărițe, iar vrednica Maică Irina Pântescu de la Mănăstirea Moldoviţa a fost numită întâia Stareță. Căci, aşa cum spunea și PS Damaschin Dorneanul cu ocazia decernării Ordinului “Crucea Bucovinei”: “La Voroneț, stareți au fost mulți, dar Stareță, Măicuța Irina este prima”.
Dupa numire, Maica Irina și-a luat cu sine câteva uceniţe și a pornit o redutabilă operă de edificare modernă, cu energia și priceperea care o caracterizează, ajutată de experienţa unei vieți întregi de muncă și de o tărie de caracter ieșită din comun.
Atunci când, după mulți și rodnici ani de trudă, și-a simțit umerii încovoiați, nu atât din cauza greutăților, cât a anilor, a mutat povara pe umerii uceniţei sale mai tinere, Maica dr. Gabriela Platon, astfel încât să poată duce împreună mai uşor sarcinile pe care, cu bucurie, le au de împlinit.
Cele două stareţe coordonează mica obşte de monahii a Mănăstirii Voroneț, care funcționează impecabil, ca un mecanism de ceasornic statornic și precis, fiecare la ascultarea ei, toate dimpreună la rugăciune, cu bucuria de a se afla în casa Domnului, ocrotite de Măicuța Sa.
Evenimentul a fost prilejuit de sărbătorirea, în 2021, a celor trei decenii de la reînființarea Sfintei Mănăstiri Voroneț, și a fost programat în data de 28 sept. pentru a cinsti aniversarea a 89 de ani de viaţă a Măicuţei Irina.
Programul a cuprins o slujbă “Te-Deum” de mulțumire lui Dumnezeu, sfințirea și inaugurarea spațiului muzeal, cu vernisajul expoziției „Restituiri”, precum și lansarea volumului „Stavrofora Irina Pântescu, Întâia Stareță a Mănăstirii Voroneț – biografie interpretativă” semnat de conf. univ.dr. Carmen Cornelia Bălan.
După slujba oficiată în biserica mare, PS Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, ca mesager al IPS Arhiepiscop Calinic, a înmânat distincții la ceas aniversar. “Crucea Bucovinei” a fost acordată Maicii Proinstarețe Irina Pântescu, dlui Nicolae Noica, Directorul Bibliotecii Academiei Române, și dlui Mircea Lețiu, manager la firmei “Euras”, care a efectuat toate lucrările de restaurare a ansamblului mănăstirii, doi mari binefăcători al Mănăstirii Vorooneţ. Domnul Noica a fost şi inițiatorul Expoziției organizate în aprilie 2021 la Academia Română „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere“.
Maica Stareță dr.Gabriela Platon a fost distinsă cu Ordinul “Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava” iar Ordinul “Muşatinii” a fost primit de către Monahia Elena Simionovici, muzeograf și scriitoare din obştea Mănăstirii Voroneț, de conf. univ.dr. Carmen Cornelia Bălan și de încă zece personalități, sprijinitori ai mănăstirii.
De asemenea, Ordinul pentru clerici “Sf. Ierarh Iacob Putneanul” a fost acordat pr. Mircea Nuţu susţinător al mănăstirii încă de la începuturi și Protosinghelului Grichentie Stănuc, preot slujitor la Mănăstirea Voroneţ de 24 de ani.
Amenajarea muzeului a avut loc în timp record, în aproximativ o lună de zile, într-un spațiu special destinat din aripa de apus a noului corp de chilii. Dupa sfințirea sălii muzeale a avut loc prezentarea expoziției de către Maica Stareţă Gabriela şi lansarea cărţii sociologice a doamnei conf. univ.dr. Carmen Cornelia Bălan: “Stavrofora Irina Pântescu, întâia Stareţă a Mănăstirii Voroneţ. Biografie interpretativă” .
Printre “Restituirile” propuse s-au numărat două cruci de mare preţ din zestrea mănăstirii, o icoană veche de hram, care îl reprezintă pe Sf. Mare Mc. Gheorghe, uşa pictată de la intrarea în biserică, minunat restaurate prin grija măicuţelor, precum și jiltul original al Sf. Voievod Ştefan din biserica mănăstirii, nu demult restituit de la Mănăstirea Suceviţa. Alături au stat Tetraevanghelul din 1551, cu măiastra sa ferecătură, dăruit Mănăstirii Voroneţ de către Mitropolitul Grigorie Roşca, și un mic epitaf brodat, ambele restituite de către Mănăstirea Dragomirna.
De asemenea, prin strădania dlui Nicolae Noica, Directorul Bibliotecii Academiei Române (care s-a implicat activ și în amenajarea muzeului), au fost realizate copii dupa “Psaltirea Voronțeană”, după “Pomelnicul Mănăstirii Voroneţ”, copiat de arhimadritul putnean Vartolomei Măzăreanu la 1775, și după numeroase hrisoave de danie facute Mănăstirii de domnitorii moldoveni.
Ajunsă la venerabila vârstă de 89 de ani, Măicuța Proinstareţă Irina este figura emblematică în jurul căreia se concentrează viaţa obştii de la Voroneț. Internată anul trecut la spitalul judeţean din Suceava cu diagnosticul COVID, împreună cu jumătatea maicilor din obşte, Măicuța Irina a învins boala și dirijează și astăzi activitățile gospodăreşti, cu spiritul său duhovnicesc și cu mintea sa limpede și organizată. E preocupată de strânsul lucernei și cartofilor, de recoltatul boabelor de pe ogorul mănăstirii, de aprovizionarea pentru la iarnă. Merge la târg să aleagă și să tocmească bucatele, munceşte cot la cot la clacă atunci când se prepară zacusca, sucul de roșii, magiunul și conservele de toamnă.
Iarnă-vară, sprijinită în două bote, merge la slujbe în biserică unde sărută în genunchi piatra de pe mormântul Sf. Daniil Sihastrul şi îşi împlineşte canonul de rugăciune la strană şi la chilie. Citeşte la Psaltire, roteşte metaniile cu Rugăciunea Inimii. Toate acatistele şi pomelnicele credincioşilor trec prin rugăciunea sa.
Se bucură de flori, de animale, de merele din livadă şi de sticleţii domesticiţi din clopotniţă.
Înconjurată de dragoste și respect, în capul mesei, se bucură să primească la trapeză oaspeți dragi, cărora le împărtăşeşte din întelepciunea sa, le recită poezii din memoria sa prodigioasă, le dă sfaturi practice și reţete de mâncăruri, unele create chiar de ea. Se tratează preventiv cu câte un păhărel de “antiCOVID” făcut la ea în mănăstire – ţuică de struguri -, dar și cu câte un strop din vinul alb, rod al viei moştenite la Iaşi de la părinţi.
La Voroneț e rânduiala să nu se mănânce carne, înlocuită cu feluri gustoase din nenumărate soiuri de ciuperci: scrob cu râşcovi, tocăniţă de hribi, bureți murați sau ghebe la tigaie, de peşte cu ocazia praznicelor, de lapte proaspăt și smântână de la văcuţele mănăstirii și de nelipsita mămăligă.
Ca o fiică iubitoare și ascultătoare, Maica Stareță Gabriela o secondează pe Măicuța Irina, mereu atentă la sănătatea acesteia, ca și la sfaturile sale practice. Căci, pe lângă admirația faţă de cele duhovniceşti, nu putem să nu subliniem, din nou, aspecte de ordin practic: în stupul de la Voroneț totul funcționează perfect, fiecare își respectă locul și ascultarea, astfel încât totul merge strună. Dovadă a faptului că dictonul “ora et labora” (“roaga-te și munceşte”) se aplică aici pe deplin! După puterea exemplului celor două Starețe, toată lumea se implică și Dumnezeu face iar și iar minunea înmulțirii pâinilor și peştilor, astfel încât această adevărată “Capelă Sixtină” a Răsăritului, intrată în patrimoniul UNESCO, să poată da în continuare, peste timp, mărturie despre credinţa şi valorile româneşti.
La mulți ani cu sănătate Măicuță Proinstareță Irina!
La mulți ani cu sănătate Maică Stareță Gabriela cu întreaga voastră obşte!
La mulți și binecuvântați ani Mănăstirii Voroneț!
