Poveștile copiilor din Popești, Vlădești, Valea Mare și Pietrari, acum în Antologii De Basm, tipărite și online

„Caravana De Basm în Oltenia de sub munte”, un proiect organizat de De Basm – Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România, în parteneriat cu Biblioteca Județeană Antim Ivireanul și Elefant.ro, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, a ajuns la final. Și e unul minunat: poveștile copiilor din cele patru sate (Popești, Vlădești, Valea Mare și Pietrari) pot fi citite acum pe site-ul De Basm și vor pleca în curând, în varianta lor tipărită, către micii lor autori.

Caravanele De Basm sunt, încă din 2019, niște călătorii de educație culturală și de tors povești în România rurală, prin care ne propunem să ajungem la cât mai mulți copiii care au un acces limitat la cultură, la cărți și la întâlniri relevante cu literatura dedicată lor și cu cei care o fac. În premieră, copiii pot să își vadă numele și poveștile în cele patru antologii tipărite, care vor intra în bibliotecile lor personale, dar și în cele comunale. Adina Rosetti, Andreea Iatagan, Carmen Tiderle, Iulia Iordan, Sînziana Popescu și Victoria Pătrașcu au fost alături de ei în luna mai și i-au însoțit în fascinanta călătorie a poveștilor de la jocul imaginației până la varianta care constituie debutul literar a 92 de copii din Vâlcea.

Suntem mândri și bucuroși că am fost alături de ei în această călătorie creativă și le mulțumim tuturor celor care i-au sprijinit pe micii autori să scoată la lumină povești pline de inventivitate.

Am descoperit în satele din Oltenia de sub munte copii plini de viață, inteligenți, curioși, copii care pot schimba lumea dacă li se acordă șansele egale pe care le merită.

Nu ne rămâne decât să ne înclinăm în fața Poveștilor și Autorilor și să vă redăm aici câteva fragmente care să deschidă apetitul pentru lectura Antologiilor De Basm, disponibile în varianta online aici: Vlădești, Valea Mare, Pietrari și Popești.

Școala de ciocolată , Cristina S., Vlădești

A fost odată ca niciodată o școală de ciocolată și acolo învățau doi prieteni, Marius și Ioana. Aveau multe pauze. Mai ales atunci când aveau ore până la ora două, aveau cinci pauze. Erau fericite când aveau mai multe ore și mai multe pauze pentru că apucau să mănânce mai multă ciocolată și să bea lapte cald cu cacao. De aceea le plăcea la școală atât de mult.

Cei doi prieteni voiau să locuiască la școală, dar nu puteau pentru că aveau casele lor și familii. Așa că s-au gândit să ajungă la un compromis cu doamna învățătoare și cu părinții lor. Au hotărât împreună să doarmă două nopți pe săptămână la școală. Și copiii s-au bucurat. Și au mâncat câtă ciocolată au vrut.

La săniuș, Florentina Maria P. Vlădești

Odată, nu cu foarte mult timp în urmă, mă duceam cu prietena mea Narcisa să ne dăm cu sania. Niciuna dintre noi nu știam să conducem, dar tot ne-am dat pe derdeluș. Și imediat am descoperit altă problemă: derdelușul era înghe­țat. Așa că am început să urlăm:

— Ajutor, Flori! a strigat ea.

— Cum să te ajut? i-am răspuns.

— Aaaaaa! Nu știu, dar eu te țin! a continuat ea să strige.

— Vom pica în șanț! am mai zis eu.

Apoi a fost prea târziu. Buf! Sania s-a răs­turnat, iar noi am picat lângă ea. Din ferici­re, nu ne-am accidentat prea tare. Deci totul s-a terminat cu bine, iar pentru noi a fost cea mai tare zi!

Poezioară de final…

Ești cea mai bună prietenă din lume,

Ne cunoaștem de mici, și de aici…

Pot spune cu glas tare,

Te iubesc până la soare!

Lăbuță, Andreea, Pietrari

Lăbuță latră mult

Și îmi place să-l ascult

Cântă și la muzicuță

Cu găina și-o maimuță.

Cum e să fii altcineva? Cristian P., Pietrari

Într-o dimineață m-am trezit și am ob­servat că sunt fată. La început am strigat „Aaaaaa!“ și m-am speriat rău de tot, dar apoi, ca să uit de asta, am început să râd în hohote. Când am ajuns la școală, copiii m-au întrebat „Cine ești?“, „De unde vii?“. Le-am zis că sunt Cristi, dar ei nu m-au crezut. M-au întrebat câți ani am, am zis „Zece“, m-au întrebat ce înălțime am, am răspuns „Un metru 53“. „Cum se numește cel mai bun prieten al tău?“, am zis „An­drei“. Atunci m-au crezut. A venit doamna și i-am explicat. A doua zi, totul a dispă­rut, dar simțeam că aș dori încă o zi așa.

16 Stăpâna timpului, Alessia F., Popești

Eu sunt Lena și am nouă ani. Sunt blondă, am ochii căprui și trăiesc in Popești. Am puteri fantastice. Puterea mea este să dau timpul inapoi. Eu vin dintr-o familie obișnuită. Părinții mei nu au superputeri. Eu am căpătat la varsta de șapte ani această putere neobișnuită. Și sora mea are puterea de a se teletransporta. Impreună suntem o echipă fantastică. Ne-am căpătat puterile in urma unei intamplări foarte ciudate. Intr-o zi, pe cand ne plimbam pe o plajă, am găsit două medalioane. Amândouă aveau cate o piatră albastră. După ce le-am găsit, au inceput să se intample lucruri ciudate. La varsta de șapte ani, am luat o notă mică la școală și mi-am dorit să dau timpul inapoi. Chiar așa s-a intamplat.

Sora mea, la varsta de nouă ani, și-a dorit din tot sufletul să meargă la Paris. Dorința i s-a implinit intr-o clipă. După aceste intamplări am ințeles totul. Am ințeles că avem puteri fantastice și că putem face fapte bune.

Eu acum îmi doresc să dau timpul înapoi și să ajut familiile din Popești care nu au posibilități. Vreau ca lumea să fie mai bună și mai civilizată.

Cea mai bună echipă, Maria Raluca C, Valea Mare

În comuna noastră avem un polițist foarte bun, pe nume Bili. Acesta are un partener de nădejde, cățelul Max.

Într-o noapte, pe când Bili era de patrulă pe străzi, alarma de la Banca Comercială a început să sune zgomotos. Auzind sirenele, Bili și Max au mers să vadă ce se întâmplă. De îndată Max a în­ceput să miroasă urmele lăsate de hoți.

Doi bărbați cu cagule pe față au reușit să spargă banca și au furat doi saci de bani, dar Max le-a adulmecat mirosul și i-a gă­sit ascunși în spatele băncii. Polițistul Bili a mers după Max și a găsit cei doi hoți. Cu ajutorul lui Max a reușit și i-a dus la în­chisoare, iar banii i-au returnat la Banca Comercială.

Mutarea, Adi Ionuț O., Valea Mare

Ficțiune:

Într-o zi am plecat la ore, iar, pe la ora 12.30, un OZN defect s-a prăbușit pe școa­lă. Clasele au luat foc, iar o parte dintre copii au murit în incendiu. Au sosit mai multe echipaje de pompieri și au stins flăcările. Școala a fost reconstruită cu timpul și chiar reînnoită. Copiii care au supraviețuit au plecat la alte școli și au venit copii noi cu care m-am împrietenit.

Adevăr:

Într-o zi m-am mutat la Școala Gimnazia­lă din Bătășani. Nu aveam niciun prieten, până când m-am dus la leagăne. Acolo l-am întâlnit pe Sebi și l-am rugat să-mi dea și mie leagănul. Așa am făcut cunoș­tință. Am început să ne împrietenim și ne înțelegeam din ce în ce mai bine. Priete­nia mea cu Sebi este cea mai bună priete­nie din lume.

Cu sprijinul Elefant.ro, partener al Caravanei De Basm în Oltenia de sub munte, Bibliotecile Comunale din cele patru localități, precum și Biblioteca Județeană Antim Ivireanul, au primit în iunie 2021 o importantă donație de cărți, care va înlesni accesul mai multor copii și tineri la literatura contemporană.

Ne puteți urmări activitatea pe Facebook De Basm și pe site-ul www.debasm.ro. #noifacempovesti