Al.Florin ȚENE
Cronică la volumul lui Ionuț Țene, Valahi gorali, Vlași, Valašsko. Interpretări istoriografice (Cluj-Napoca, 2026)
Volumul Valahi gorali, Vlași, Valašsko. Interpretări istoriografice al istoricului și publicistului Ionuț Țene reprezintă o contribuție semnificativă la cercetarea unui subiect insuficient explorat în istoriografia românească: prezența și rolul comunităților valahe din spațiul carpatic nordic – Polonia, Slovacia și Moravia – în cadrul fenomenului mai amplu al expansiunii pastorale românești medievale. Cartea, apărută la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, se înscrie într-un demers de recuperare istoriografică și culturală a unui segment al românității marginalizat de tradiția academică, dar prezent în numeroase izvoare europene.
Lucrarea propune o analiză interdisciplinară a comunităților denumite în izvoare valahi, gorali sau vlași, răspândite în Carpații Păduroși și în regiunea Tatra. Autorul examinează interpretările oferite de istorici români, polonezi, cehi și slovaci asupra originii acestor populații, reliefând tensiunea dintre două paradigme explicative dominante: teoria autohtonistă și teoria migraționistă.
Potrivit perspectivei adoptate de Ionuț Țene, comunitățile valahe ar fi avut o origine românească legată de fenomenul transhumanței, care a facilitat mobilitatea păstorilor români de-a lungul arcului carpatic. Această mobilitate ar fi creat un vast areal cultural și juridic caracterizat de aplicarea „Jus Valachicum”, sistem juridic specific păstorilor români medievali.
Prin urmare, autorul consideră că aceste comunități montane au constituit un vector de difuzie culturală românească în Europa Centrală, influențând structuri sociale, terminologia pastorală și tradițiile folclorice ale populațiilor slave din regiune.
Cartea este organizată sub forma unei suite de studii istoriografice dedicate diferitelor interpretări asupra fenomenului valah. În acest sens, autorul analizează contribuțiile unor cercetători europeni care au abordat problema valahilor din Carpații nordici încă din secolul al XIX-lea.
Un capitol relevant este dedicat istoricului polonez Aleksander Stadnicki, considerat unul dintre primii cercetători moderni care au investigat comunitățile valahe din Galiția și din Carpații Păduroși. Analiza sa asupra satelor organizate după Jus Valachicum a constituit o etapă importantă în definirea rolului juridic și social al valahilor în structura societății medievale din Polonia.
De asemenea, autorul examinează interpretările antropologice și sociologice ale cercetătorilor polonezi și cehi din secolul XX, precum și reevaluările recente ale istoriografiei central-europene, în care originea românească a goralilor este discutată cu mai multă deschidere.
Un alt punct important al lucrării îl reprezintă analiza fenomenului transhumanței carpatice, pe care autorul îl consideră o „autostradă” a mobilității etnice și culturale românești, de la Balcani până în Munții Tatra.
În acest context, volumul extinde perspectiva istoriografică asupra conceptului de „Valahie”, arătând că termenul nu desemna doar spațiul statal al Țării Românești, ci o serie de teritorii locuite de comunități românești, de la Tesalia și Epir până în Moravia și Polonia.
Din punct de vedere metodologic, lucrarea se bazează pe o amplă bibliografie internațională, incluzând studii istorice, surse bizantine, lucrări etnografice și cercetări lingvistice. Autorul revalorifică lucrările unor istorici români clasici – precum Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu sau Silviu Dragomir – alături de studii publicate în Polonia, Cehia și Slovacia.
Prin această abordare comparativă, Ionuț Țene încearcă să reconstituie evoluția percepțiilor academice asupra valahilor din Europa Centrală, evidențiind influența contextelor ideologice – romantismul naționalist, politica habsburgică sau interpretările din perioada comunistă.
Principalul merit al volumului constă în deschiderea unui câmp de cercetare insuficient explorat în istoriografia românească. Studiul comunităților valahe din Carpații nordici contribuie la o mai bună înțelegere a fenomenului de mobilitate pastorală și a impactului cultural al românilor în Europa Centrală medievală.
Cartea aduce în discuție și problema memoriei istorice a comunităților valahe, ale căror identități s-au diluat în cadrul națiunilor moderne, dar care păstrează încă elemente lingvistice, culturale și folclorice de origine românească.
Deși lucrarea oferă o sinteză valoroasă a interpretărilor istoriografice, unele dintre ipotezele privind extinderea geografică a românității medievale necesită o validare suplimentară prin cercetări interdisciplinare – în special arheologice și lingvistice.
Totuși, această deschidere către reinterpretarea fenomenului valah în context european reprezintă o contribuție importantă la studiul identităților etnice din spațiul carpatic.
Prin volumul Valahi gorali, Vlași, Valašsko, Ionuț Țene propune o reevaluare a unui capitol puțin cunoscut al istoriei românilor. Lucrarea aduce în prim-plan rolul comunităților valahe din Europa Centrală și subliniază importanța transhumanței și a dreptului valah în formarea identităților montane din Carpații Păduroși.
Prin caracterul său interdisciplinar și prin valorificarea unei bibliografii internaționale extinse, volumul se înscrie în tendința actuală de reconsiderare a istoriei românilor într-un cadru regional mai larg, depășind limitele strict teritoriale ale statului național.
Bibliografie selectivă
Bergmann, Frédéric-Guillaume. Les Gètes. Strasbourg, 1859.
Jawor, Grzegorz. Osadnictwo wołoskie w Karpatach w późnym średniowieczu. Lublin, 2004.
Iorga, Nicolae. Istoria românilor și a civilizației lor. București, 1936.
Lozovan, Eugen. Dacia Sacra. București: Editura Saeculum, 2015.
Murnu, George. Istoria românilor din Pind – Valahia Mare (980-1259). București, 1913.
Pușcariu, Sextil. Limba română. București, 1940.
Țene, Ionuț. Valahi gorali, Vlași, Valašsko. Interpretări istoriografice. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2026
