Totul este de acum posibil, spun analiști politici și corespondenți ai agențiilor internaționale de presă din capitala Germaniei. Acesta este sentimentul care domină la Berlin după ce Annegret Kramp-Karrenbauer (cunoscută și sub denumirea de «AKK») a anunțat, spre marea surprindere a lumii politice berlineze, că renunţă să mai fie candidată la postul de cancelar după terminarea celui de-al patrulea mandat al Angelei Merkel. Mai mult, plecarea dnei Kramp-Karrenbauer și de la președinția UCD, formațiunea politică conservatoare a dnei Merkel, ilustrează dificultățile prin care trece în ultima vreme acest partid în definirea liniei sale politice și în capacitatea de a rezista tensiunilor create de ascensiunea extremei drepte în unele landuri germane, îndeosebi în cele din fosta RDG.
Angela Merkel, și nu doar domnia sa – spun comentatori politici berlinezi – a primit anunțul dnei „AKK” cu bine cunoscutul său sânge rece, mulțumindu-i „acestei femei loiale” pe care personal o desemnase să-i fie succesoare la conducerea țării. Și-a exprimat speranța că „protejata” sa va rămâne totuși în guvernul actual în funcția de ministru al Apărării în locul dnei Ursula von der Leyen, numită în iulie 2019 președintă a Comisiei Europene. Ceea ce s-a și întâmplat.
Precipitată prin incapacitatea de a face ordine în partid după neplăcutul eveniment petrecut în landul Turingia, unde la putere a ajuns un liberal (FDP) susținut de voturile UCD și ale extremei drepte AfD (Alternativa pentru Germania), plecarea dnei Kramp-Karrenbauer din importantele funcții politice ridică semne de întrebare cu impact asupra clarității vieții politice germane.
Cine va fi viitorul președinte al UCD?
Principala chestiune pe care și-o pun politicienii la Berlin este care va fi persoana capabilă să preia președinția UCD, partidul dnei Merkel. Luni după-amiază, la o conferință de presă ținută la sediul partidului, „AKK” a informat că rămâne la conducerea UCD doar până la alegerea noului președinte, automat și viitor cancelar. Presa a remarcat comentariul făcut de „AKK” în care sublinia necesitatea că președinția partidului și postul de cancelar „trebuie să se află în mâna aceleiași persoane”. Ea a lăsat astfel să se înțeleagă că decizia Angelei Merkel de a disocia funcțiile de regulă legate între ele, respectiv șefia guvernului și cea de cancelar, a contribuit la dificultățile întâmpinate de ea la conducerea UCD. O opinie des exprimată este aceea că, de la alegerea ei, Annegret Kramp-Karrenbauer nu a convins niciodată cu adevărat baza militantă a UCD. Popularitatea sa „s-a topit” văzând cu ochii. Iar haosul produs la alegerile regionale din landul estic Turingia a fost picătura care a deversat paharul. Se produsese ceva fără precedent, interzis dintotdeauna de conducerea partidului – practic o alianța între conservatori și extremiști ce a adus la putere un liberal. Alegerile respective au fost anulate, urmând a fi organizat un nou scrutin regional. Pentru catastrofa politică produsă în Turingia, Angela Merkel și conducerea UCD au primit, în opinia unor analiști politici, critici dintre cele mai dure și cu bătaie lungă din partea aliatului la guvernarea Germaniei, SPD. Acum, în lumea politică berlineză, problema cea mai complicată apare desemnarea unui nou președinte al UCD, funcție la care aspiră și fac jocuri de culise numeroase nume, adepți ai conservatorismului moderat al dnei Merkel, sau opozanți ai acesteia.
În ce privește situația UCD la nivel federal, mulți analiști, citând lideri politici din această formațiune politică la guvernare, trebuie ales un șef nou, capabil să tranșeze o linie politică adecvată situației actuale, foarte clară, cum nu a fost în aceste ultime luni.
