Ca moldovean din tată în fiu sunt mândru de cronicarul Miron Costin (1633-1691) care scria în Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace/capitolul al XVIII-lea, paragraful 12: “Iară nu sântu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.”. Peste câteva veacuri un alt moldovean, istoricul Alexandru D. Xenopol (1847-1920) alegea aceste cuvinte înţelepte ca motto al operei sale monumentale Istoria Românilor. Aşadar oamenii nu au avut puterea dumnezeiască de a stăpâni Timpul, ci au trebuit să i se supună şi să recunoască puterile acestuia.
Totuşi, un fapt a stat în puterea lor şi anume acela de a măsura Timpul. Istoria multimilenară a omenirii este presărată cu numeroase momente şi evenimente semnificative în această direcţie. *Încă în urmă cu patru milenii în Babilon a apărut poemul epic Enuma Elis în care se prezenta un calendar format din 12 luni de câte 30 de zile. *În jurul anului 3000 Î.Hr. sumerienii foloseau ca reper temporal repetarea fluxurilor şi a refluxurilor. *Începând cu anul 700 Î.Hr. asirienii adoptaseră divizarea fiecărei nopţi în 12 părţi pe baza mişcării aparente a stelelor, iar peste şase secole se trecuse la împărţirea similară a zilei şi la apariţia ceasurilor solare; pe o suprafaţă plană în formă de cerc se înfigea în centrul acesteia un băţ vertical/stilum a cărui umbră indica în permanenţă mişcarea Soarelui. *Evreii îşi începeau calendarul cu ziua considerată a fi momentul creaţiei Lumii/7 octombrie 3761 Î.Hr. *La egipteni timpul se măsura prin umbra lăsată de obeliscuri precum cel de la Luxor aflat astăzi în “Place de laConcorde” din Paris (pe care l-am văzut de câteva ori în deplasările mele oficiale în Capitala Franţei). *China Antică a fost spaţiul unde se utilizau ceasurile solare încă în perioada Dinastiei Shang, iar pe vremea Dinastiei Han în jurul anului 200 Î.Hr. apăruseră ceasurile cu apă precum cel creat pentru Faraonul Amenhotep I. *În Antichitatea Elenă iniţierea calendarului a fost determinată de organizarea “Jocurilor Olimpice” în ziua de 8 iulie 776 Î.Hr. *Ulterior grecii au dezvoltat ceasurile cu diferite mecanisme din plumb sau cupru, zgomotul unuia dintre acestea trezindu-i în fiecare dimineaţă pe discipolii “Academiei lui Platon” din Atena. *În anul 50 Î.Hr. Andronicus din Cirus construise în acel mare oraş un “turn al vânturilor”/horologion unde existau un ceas solar/gnomon, un ceas hidraulic şi un indicator al celor 4 puncte cardinale. *În anul 46 Î.Hr. Împăratul roman Iulius Cezar a cerut astronomilor săi ca să realizeze o reformă a calendarului (“calendarul iulian”). *În China medievală s-au construit ceasuri bazate pe viteza de ardere: anumite biluţe metalice erau legate cu nişte fire de mătase de unele beţigaşe din lemn etalonate; acele fire ardeau rând pe rând, lăsând să cadă la intervale regulate de timp biluţele într-un vas. *În 1090 învăţatul Su Song a realizat un ceas astronomic şi hidraulic prevăzut cu un mecanism complex. *În 1170 era atestată la Köln breasla fabricanţilor de ceasuri hidraulice. *Cel mai vechi turn cu ceas din Anglia a fost pus în funcţiune la Catedrala din Exeter, iar ulterior orologii similare au fost instalate la Palatul “Westminster” şi Catedrala “Saint Paul” din Londra, precum şi la Catedraladin Canterbury. *Spre finele secolului al XIII-lea s-au montat ceasuri pe turnurile unor Biserici şi Catedrale din Erfurt, Augsburg, Milano, Wroclav, Magdeburg. *Introducerea pendulului este atribuită lui Christian Huygens în anul 1656. *Trei nume sunt legate de apariţia ceasurilor moderne cu arcuri spiralate din oţel: Peter Henlein; Adrien Philippe; Abraham Louis-Breguet. *În călătoriile mele în ţară şi în străinătate am admirat splendide orologii amplasate pe turnuri şi împodobite cu figurine alegorice; îmi amintesc, de pildă, Orologiul Astronomic de la “Vechea Primărie” din Praga, decorat cu anumiţi Sfinţi din religia catolică şi “Turnul Orelor”/“Stundturm” din Sighişoara având mai multe figurine de Zeităţi romane care personificau zilele săptămânii: Diana/luni; Marte/marţi; Mercur/miercuri; Jupiter/joi; Venus/vineri; Saturn/sâmbătă alături de Soare/duminică. *Spre sfârşitul secolului al XIX-lea apar şi se dezvoltă în multe ţări ceasurile în care bateriile electrice înlocuiesc greutăţile şi arcurile spiralate anterioare. *Mai târziu apar ceasurile electronice cu oscilatori foarte performanţi, bazaţi pe cristale de cuarţ; primul ceas de acest gen a fost realizat în anul 1927 de Warren Marisson şi J.W. Horton. *Progresele actuale în domeniu sunt bine cunoscute şi larg utilizate de distinşii mei cititori şi în consecinţă nu le voi mai prezenta.
Am mai ales câteva cugetări despre Timp: “Timpul este un lucru creat. A spune «nu am timp» înseamnă a spune «nu vreau».” (Lao Tzî); “Ar trebui să lăsăm întotdeauna să treacă ceva timp pentru că timpul dezvăluie adevărul.” (Seneca); “Timpul este cel mai înţelept dintre toate lucrurile care există pentru că aduce totul la lumină.” (Thales); “Timpul este cel mai înţelept sfătuitor.” (Pericle); “Iubeşti viaţa? Atunci nu pierde timpul pentru că e materialul din care este făcută viaţa.” (Benjamin Franklin); “Timpul este foarte lent pentru cei care aşteaptă, foarte rapid pentru cei care se tem, foarte lung pentru cei care suferă, foarte scurt pentru cei care se bucură, dar pentru cei care iubesc timpul este etern.” (William Shakespeare); “Timpul nu se poate opri, dar se poate umple cu amintiri.” (Charles Dickens); “Ai grijă de minute şi orele vor avea singure grijă de ele.” (Lord Chesterfield); “Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi doar tu poţi hotărî cum va fi cheltuită.” (Lev Tolstoi); “Timpul trece într-un fel pentru trandafiri, altfel pentru stele.” (Virginia Woolf); “Timpul este o mare metaforă a existenţei.” (Lucian Blaga); “Iubirea este acel ceas care bate la uşa inimii noastre în fiecare clipă.” (Victor Hugo); “Timpul nu este o dimensiune, ci un dans al amintirilor care îşi găsesc loc în călătoria noastră.” (Haruki Murakami).
În continuare voi reda două poezii româneşti: i) Timpul de Ion Pillat: “În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip/Ce curge lin şi sec aceeaşi oră,/Nu-i în apus şi nici în auroră/Şi urma-i pe pământ nu are chip,/Dar îl aud târziu, la foc de sobă,/Cum pasu-i apăsat îşi face drum,/Venind din ţara umbrelor şi cum/În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă./Recheamă tot ce-a fost şi o să fie./Toţi anii mei cu clipa lor învie/Dintotdeauna, fără ieri şi azi./Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte/Şi în oglindă stă un alt obraz,/Îngălbenind ca fila dintr-o carte.”; ii) Avem timp de Octavian Paler: “Avem timp pentru toate./Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,/să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,/să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,/avem timp să citim şi să scriem,/să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,/avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,/avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu,/avem timp pentru ambiţii şi boli,/să învinovăţim destinul şi amănuntele,/avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,/avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,/avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,/avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,/avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea,/avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem./Avem timp pentru toate./Nu e timp doar pentru puţină tandreţe./Când să facem şi asta – murim.”.
Închei cu câteva însemnări proprii publicate într-un volum apărut în anul 2016: “Filologul are de-a face cu timpurile, iar muzicianul – cu timpii.”; “Arheologii caută Timpul în Spaţiu.”; “Preţuim aşa cum se cuvine «spaţiul mioritic», dar să nu se uite nici «timpul mioritic» ce se măsoară prin bătăile de ceasornic ale inimii.”; “Pentru a ţine timpul în loc X s-a hotărât să nu mai rupă filele calendarului din perete.”; “Timpul – stăpânul de necontestat al milioanelor de clipe.”; “Verbele înţeleg cel mai bine «timpurile» prin care trec.”; “Odată Spaţiul a întrebat cu voce tare: «Ce este Eternitatea?». Aflat prin preajmă Timpul nu i-a răspuns preferând să se scurgă într-o adâncă tăcere.”; “Viteza este o curtezană cu doi cavaleri: Spaţiul şi Timpul.”; “Aş dori ca această viaţă să îmi ofere cât mai mult timp, nu cât mai mult spaţiu.”; “Nu Timpul se supune orologiilor, ci invers.”; “Omul poate întoarce numai ceasul, nu şi Timpul.”; “Meteorologul îşi umple tot timpul cu timpul, având la dispoziţie timpul necesar.”; “«Anii-lumină» aparţin simultan Spaţiului şi Timpului.”.