Astăzi, 25 iunie 2019, ora 17:00, la Muzeul Naţional de Istorie a României va fi dezvelită cea mai mare sculptură în marmură a unui dac. Monumentul a fost realizat de Asociaţia Identitate Culturală Contemporană (AICC România), cu sprijinul istoricului Leonard Velcescu, doctor în artă şi istorie veche la Ecole de Pratique des Huates Etudes (Sorbona) şi a regretatului academician Alexandru Vulpe.
Pornind de la lucrarea lui Leonard Velcescu, „Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, premiată de Academia Română, în care sunt inventariate toate statuile dacilor realizate de romani, echipa AICC, împreună cu academicianul Alexandru Vulpe, a ales să realizeze copia unui monument antic reprezentativ pentru istoria noastră.
Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Vreau un dac în Bucureşti” are propria poveste şi un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roşu, un material mult mai dur decât marmura, care a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. În urma campaniei organizată de AICC România, sute de donatori au contribuit la finanţarea proiectului, realizat în totalitate din fonduri private.
Trei tone de marmură au fost necesare pentru monument, iar rezultatul este impresionant – sculptura măsoară 2,5 metri şi redă fidel trăsăturile unui locuitor al Daciei.
Nobilul dac – un tarabostes – poartă căciula specifică rangului său social, este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci.
„Statuile de daci sunt considerate capodopere ale civilizaţiei antice romane şi sunt de o mare importanţă pentru patrimoniul cultural european şi românesc. Considerăm că este de datoria noastră, în contextul manifestării unei identităţi culturale şi contemporane româneşti, să amplasăm într-un spaţiu public adecvat din Bucureşti copia statuii de nobil dac din Giardino di Boboli, Florenţa. Acest fapt ne va permite să înţelegem mai bine importanţa unei moşteniri culturale de mare valoare artistică şi iconografică pe care ne-au lăsat-o ca mărturie sculptorii romani”, a declarat Florin Pîrlea, preşedintele AICC România.
Pentru a putea fi reprodusă, statuia a fost scanată cu ajutorul unui scanner mobil. Imaginile rezultate au fost asamblate într-un software care a reconstituit un model digital al lucrării, cu un grad de fidelitate de aproape sută la sută faţă de original. A urmat sculptura realizată de un braţ robotizat, care a decupat piatra în izobare care reproduceau forma generală a lucrării şi apoi, cu instrumente de precizie, sub jet de apă, au fost realizate detaliile şi forma finală. Execuţia lucrării a fost făcută de Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florenţa, acreditată de Ministerul italian al Bunurilor Culturale pentru reproduceri de artă veche. Proiectul a beneficiat de susţinerea instituţională a Academiei Române şi a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” şi s-a realizat exclusiv pe baze non-guvernamentale, prin strângerea de fonduri în cadrul unei campanii publice iniţiată de AICC România.
Întregul proiect, al cărui ax îl constituie statuia de la Muzeul Naţional de Istorie a României şi din care mai fac parte apariţii editoriale şi produse new media, a avut ca bază studiile realizate de Leonard Velcescu, istoric al artei cu un doctorat la Sorbona, a cărui activitate se centrează pe identificarea şi decodarea temei dacice în cadrul sculpturii romane.
Următoarea etapă a proiectului presupune amplasarea monumentului într-o zonă centrală a Bucureştiului, la intersecţia bulevardului Dacia cu strada Nicolae Iorga, pentru a umple un gol major în peisajul urban al capitalei: reprezentările artistice ale strămoşilor noştri daci.
Locul ales are o semnificaţie aparte în acest context, prin numele celor două artere – regatul antic, precursorul României moderne şi istoricul care a scos la lumină şi a analizat un volum uriaş de informaţii legate de Dacia şi locuitorii săi.
