În tradiţia populară, 14 iulie marchează ziua căderii Bastiliei, în anul 1789. Realitatea este însă alta. Chiar dacă în memoria tuturor 14 iulie 1789 a rămas ziua Revoluției franceze, această dată este de asemenea sărbătoarea Federației, care a avut loc în 1790. A fost, pentru francezi, un moment de unitate și de reconciliere ca Națiune. Abia în 1880 ziua de 14 iulie a devenit sărbătoare națională, zi de unitate și fraternitate. Atunci când este evocată această zi, un francez se gândește, în 90% din cazuri, la căderea Bastiliei. Acest eveniment ocupă un loc primordial în inima francezilor. Chiar dacă această zi istorică a fost marcată de violenţă, de sute de morți, ea a devenit simbolul libertății și al revoluției. A fost un punct de plecare de la care poporul s-a ridicat pentru a pune capăt unei monarhii absolute și a instaura Republica.
Dintotdeauna, Franța a personificat revolta, libertatea – valori ce sunt realmente mândria poporului francez.
Franța este țara care a depășit momente importante și complicate de-a lungul mai multor secole – de la revolta galilor împotriva lui Cezar, la unificarea de către Clovis a regatului Francilor în creștinătate, la lupta de la Valmy, Uniunea națională în 1914, la Apelul din 1940 de la Londra. Rebeliunea și sentimentul de libertate au fost și sunt ancorate profund în istoria, cultura, viața francezilor. 14 iulie este deci un moment de exprimare colectivă a libertății, păcii civile, un moment în care sunt depășite diferendele și marcată unitatea. În această zi, în Franța flutură drapele, se intonează imnul național, are loc paradă militară… domină spiritul patriotic și civic. Este un moment laic și fratern, pune în evidență legătura dintre armată și popor. Pretutindeni în Franța sunt organizate festivități: fanfare, baluri populare, concerte, renumitele focuri de artificii.
