De curând, la editura Lumina Tipo, a apărut volumul „Cronici Triste” de Dan Emanoil Dobreanu. Cele trei capitole ale volumului, intitulate: Ruleta Istoriei, Agricultura, Recenzii, conțin studii dedicate evoluției și involuției economiei românești, ca și unele aspecte ale vieții sociale și economice internaționale. Publicate de-a lungul anilor în mai multe ziare și reviste din țara noastră, aceste pagini reprezintă o evaluare istorică întemeiată pe o cunoaștere temeinică a mersului economiei românești văzută în perspectivă istorică.
Așa cum se arată în nota de prezentare a volumului, Dan Emanoil Dobreanu a fost între 1995-2003 colaborator permanent al „Curierului Național” în calitate de Consilier Financiar, timp în care semnătura Domniei Sale a fost prezentă și în alte publicații din țară și de peste hotare.
Reproducem Cuvântul Înainte semnat de Valeriu Râpeanu cu care se deschide acest nou și interesant volum.
Moderația cu care Dan Emanoil Dobreanu își adună între copertele unei cărți (aceasta este a doua) scrierile sale publicistice încredințate de-a lungul anilor unor importante publicații românești este invers proporțională cu valoarea lor.
Autorul face parte din stirpea acelor mânuitori ai condeiului pentru care scrisul nu reprezintă o grăbită așternere pe hârtie a primelor impresii legate de un fapt sau de un eveniment. Dimpotrivă, privirea scrutătoare a eseistului înglobează trei dimensiuni: observația socială care se extinde până în zonele cotidianului, cea de a doua: perspectiva istorică, faptul nefiind văzut niciodată în sine, fiind înglobat într-un context și, nu în ultimul rând, o permanentă curiozitate livrescă ce deschide largi orizonturi demersului său. Dar esențial pentru structura scrisului e o trăsătură pe care am vrea să o subliniem aici: toate aceste dimensiuni intelectuale se topesc într-un creuzet analitic aparte. De aceea comentariul său are greutatea pe care o dă experiența, în sensul în care N. Iorga îl dă acestei noțiuni și o anume istorie care n-a fost privită cu o indiferentă superioritate, ci a provocat o vibrație intelectuală și a pus pecetea asupra conștiinței – o scrisoare trăită, căreia, pe măsură ce se desfășura, Dan E. Dobreanu caută să-i descifreze înţelesurile și să-i afle direcțiile și distorsiunile. Autorul însemnărilor adunate în acest volum, dovedind o perspicacitate în descifrarea evoluțiilor și involuțiilor unei societăți de care, așa cum mărturisește cu sinceritate în cuvântul introductiv, nu a înțeles să se despartă – așa cum spune o expresie populară – „nici la bine, nici la rău”. Luciditatea i-a călăuzit pașii fermi ai existenței sale îndelungate (a împlinit 93 de ani) și niciodată nu a confundat dorințele lui, care în fond erau ale zdrobitoarei majorități a românilor, așa cum s-a văzut imediat după 23 August 1944, cu o realitate care se întuneca într-un ritm sălbatic. A văzut cum în jurul lui dorințele se transformau, de la o zi la alta, în iluzii și apoi în himere.
Am mai avut prilejul să relev, când i-am prezentat prima carte, și o altă trăsătură a scrisului său: obiectivitatea rezultată dintr-o caracteristică ce trebuie reținută.
Lipsa de angajare partizană a autorului care nu pledează pentru o formație sau înjghebare socială, politică și nu se aliniază celor care dețin pentru mai multă sau mai puţină vreme, frâiele sau chiar frânele puteri. Prieten îi este – așa cum spuneau anticii – doar adevărul.
Domnia sa este un interpret care, pătrunzând în miezul fenomenului, nu-l disecă în sine, ci caută să-l situeze în multitudinea factorilor care îi explică apariția.
Nu rămâne nici la acest stadiu, ci caută să vadă de unde vin toate aceste fenomene și de ce vin și, în final, care pot să le fie consecințele. Lectura acestor însemnări este seducătoare nu numai prin rigoarea cu care autorul își înfățişează opiniile sale, ci și prin modul în care spune ce gândește. Autorul posedă o limbă curat românească, scrisul său este colocvial în sensul superior al cuvântului. Absența violențelor verbale, prin care nu puțini cred că vor cuceri favorurile publicului, conferă scrisului său coerență, limpezime și o deosebită putere de convingere. Cum spuneam și mai sus, Dan E. Dobreanu se află permanent în tranșeele obiectivității și ale adevărului. Din acest motiv nu este exclus ca unele din punctele sale de vedere să nu întrunească sufragiile unanimității. Nici nu a urmărit o asemenea finalitate a scrisului său. În fond, rostul unui gând așternut pe hârtie și apoi inserat în structura lui cronologică este acela de a semăna puncte de vedere ce răscolesc conștiinţele, care îi fac pe cititori să gândească, determinând atitudini intelectuale.
Dan Emanoil Dobreanu nu a mers pe cărările presărate cu frunze vestejite, ci a luat în piept drumurile desfundate pe care i le-a așezat înainte istoria trăită de el. De aceea cartea sa este o lucrare adevărată. În paginile ei, cei de astăzi vor regăsi întrebările și momentele pe care le-au trăit și le vor înţelege în complexitatea lor, iar cei care vor veni după noi vor afla și cunoaște un document de viață socială autentică.
