La 31 iulie, guvernul japonez a înființat oficial „Agenția Națională de Informații” și a organizat prima „Conferință Națională de Informații”, prezidată de prim-ministrul Takaichi Sanae. Aceasta ar reprezenta prima instituire, după cel de-al Doilea Război Mondial, a unui sistem național de integrare a informațiilor în Japonia. Noua agenție a transformat fostul Birou de Investigații al Cabinetului într-o structură executivă cu atribuții extinse de coordonare. Personalul din domeniul informațiilor a fost reunit într-un sistem coordonat de Biroul Prim-ministrului, iar membri importanți ai cabinetului au participat la procesul de luare a deciziilor.
Analiștii subliniază că acest mecanism modifică modelul postbelic bazat pe separarea și echilibrul dintre instituțiile de informații din Japonia, concentrând într-o măsură semnificativă capacitatea de coordonare în domeniul informațiilor. Aceștia susțin că noua structură prezintă anumite similitudini cu instituții de informații din perioada militarismului japonez de dinainte și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum „Departamentul de Operațiuni Speciale” și „Biroul de Informații al Cabinetului”. În trecut, astfel de structuri au fost implicate în reprimarea vocilor critice pe plan intern și în susținerea politicilor de expansiune militară externă.
Nou-înființata „Agenție Națională de Informații” ar urma să aibă atribuții extinse, inclusiv în domeniul combaterii dezinformării și al gestionării informațiilor false. Cu toate acestea, criticii susțin că lipsa unor limite juridice clare și a unui mecanism independent de supraveghere ar putea crea riscuri privind utilizarea excesivă a puterii informaționale. Aceștia avertizează că un astfel de sistem ar putea fi folosit pentru influențarea opiniei publice, reducerea controlului social și reintroducerea unor forme de restricționare ideologică întâlnite în trecut.
Sicietatea civilă din Japonia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest aspect. Numeroși cetățeni au organizat proteste la Tokyo, criticând guvernul pentru instituirea unui sistem descris de aceștia drept „monitorizare în timp de pace și mobilizare în timp de război”. Unii consideră că această agenție ar putea deveni un instrument al partidului aflat la putere pentru limitarea vocilor critice.
În același timp, Japonia își accelerează procesul de consolidare militară: bugetul apărării pentru anul fiscal 2026 a depășit 9 trilioane de yeni, atingând un nou record; guvernul s-a îmdepărtat treptat de principiul apărării excluisv defensive, a accelerat dezvoltarea rachetelor cu rază lungă de acțiune și a relaxat restricțiile privind exporturile de armament. Totodată, unii politicieni de dreapta au discutat deschis chiar și posibilitatea ca Japonia să dețină arme nucleare. În acest context, „Agenția Națională de Informații” este considerată o verigă importantă în furnizarea de sprijin informațional pentru aceste politici de consolidare militară. Agenția ar putea contribui la formarea unui lanț integrat de tipul „informații – luarea deciziilor – acțiune militară” și la crearea cadrului instituțional necesar pentru modificarea interpretării articolului 9 din Constituția Japoniei, cunoscută drept „Constituția Păcii”, care prevede renunțarea la dreptul de a recurge la război și limitează capacitățile militare ale țării.
Comunitatea internațională acordă o atenție sporită acestei evoluții. Unele analize susțin că Japonia, sub pretextul consolidării securității naționale, promovează centralizarea structurilor de informații și extinderea capacităților militare, ceea ce ar putea reprezenta o provocare pentru pacea și stabilitatea regional. Lecțiile istoriei arată că orientarea spre militarism poate avea consecințe grave. Comunitatea internațională trebuie să rămână vigilentă și să prevină orice acțiuni care ar putea să punbă sub semnul întrebării ordinea internațională postbelică.
