Al Florin Țene
Personalitate complexă a culturii române contemporane, Cleopatra Lorințiu (n. 26 septembrie 1957, Năsăud) s-a impus printr-o carieră multifocală, desfășurată în spațiul literaturii, jurnalismului, televiziunii și diplomației culturale. Poetă, prozatoare, eseistă, realizatoare de film documentar, traducătoare și diplomat, autoarea reprezintă un exemplu de continuitate creativă și mobilitate intelectuală într-o epocă a tranziției culturale accelerate. Opera sa, întinsă pe mai bine de cinci decenii, surprinde simultan lirismul discret, empatia narativă, reflecția geopolitică, dar și o constantă vocație a restituirii memoriei culturale.
Critici literari importanți — de la Cornel Regman și Petru Poantă până la Alex. Ștefănescu, Constantin Cubleșan, Laurențiu Ulici sau Geo Vasile — au observat atât finețea poetică, cât și deschiderea interdisciplinară a scriitoarei, plasând-o în filonul liric reflexiv, cu accente diaristice și meditative.
Studiile liceale la „Liviu Rebreanu” (1972–1976) și formarea universitară în cadrul ASE București, Facultatea de Cibernetică Economică (promoția 1981) contribuie la profilul unui spirit organizat, analitic și orientat spre sinteze largi. Deși pregătirea ei nu a fost strict filologică, contactul permanent cu literatura — debut în revista Femeia (1968), debut editorial în 1978 — demonstrează o vocație timpurie.
Experiențele de jurnalist la Scânteia tineretului, apoi realizator de televiziune pentru TVR, au fost dublate de activități diplomatice (Ambasada României la Paris, 2002–2006; ICR Tel Aviv, 2018–2022), poziții care au consolidat profilul său de promotor cultural internațional.
Volume precum Regina cu pași furați (1978), Peisajul din care lipsesc (1981), Aproape imaginară (1987), Ceaiul amanților (1994), În grădina fragilității (2024) sau antologia multilingvă Lumi multiple (2024) confirmă o poezie a intimismului discret, a melancoliei limpezi și a fragilității asumate.
Criticul Alexandru Cistelecan sublinia tendința poetei de a converti detaliul intim în „metaforă a trecerii și a reveriei”, iar Cornel Regman observa „caligrafia lucidă” a textului poetic, ferită de excese retorice.
Temele dominante sunt: fragilitatea ființei și a timpului; feminitatea ca spațiu al rememorării; memoria afectivă și geografia interioară; călătoria culturală ca inițiere spirituală.
Volumul Libeluliada (1980), romanul Fetița care eram (prima ediție 1992, reeditat în 2020), Un ghem de vise (1998), dar și Pălăria de pai (2013) arată o proză poetică, cu personaje sensibile, atenție la detalii și o predilecție pentru autobiograficul transfigurat.
Cărțile Există un limpede loc (1989), O lumină suplimentară (2002), Vocația căii singuratice (2009), Scurte întâlniri (2017) sau Zboruri secrete (2022) sunt mărturii ale unui spirit meditativ, orientat spre dialog cultural și recuperarea personalităților din diaspora sau din istoria literară.
Albumul Albumul din raftul ascuns. File din Arhiva Gheorghe Tomozei (2025) și activitatea dedicată poetului Tomozei confirmă nevoia autoarei de a reactiva memoria literară și de a documenta genealogii culturale.
Cleopatra Lorințiu este o prezență distinctă în jurnalismul cultural românesc. Două direcții sunt remarcabile:
A realizat filme documentare despre: Ștefan Augustin Doinaș (Premiul APTR, 2001), sculptorul Ion Vlasiu, etnologul Romulus Vulcănescu, soprana Marina Krilovici, arhitectul Gheorghe Rosetti, poetul Gheorghe Tomozei ș.a.
Seriile tematice (ex: Luminile Islamului, 2007–2009) demonstrează o expertiză geopolitică și religioasă rar întâlnită în spațiul audiovizual românesc.
Prin activitatea de la Chicago (Canal 32), articolele din reviste, dialogurile cu diaspora și corespondentele geopolitice, autoarea a creat o adevărată punte transatlantică a culturii române.
Rar în cultura română contemporană întâlnim scriitori care să îmbine autentic dimensiuni atât de diverse. Cleopatra Lorințiu cultivă: filonul poetic, esențial pentru identitatea ei literară; discursul eseistic matur, rezultat din experiența internațională; investigația documentară, cu valoare istorică și antropologică; activismul cultural, vizibil în proiecte precum expozițiile curatoriate (Suly Bornstein Wolff, Beverly Jane Stewart) sau inițiativele dedicate lui Gheorghe Tomozei.
Scriitoarea a beneficiat de o largă receptare critică, semnată de: Cornel Regman, Constantin Cubleșan, Petru Poantă, Alexandru Piru, Alex. Ștefănescu, Laurențiu Ulici, dar și de critici și eseiști precum Geo Vasile, Aureliu Goci, Voicu Bugariu, Ion Bogdan Lefter, Lucian Chișu, Radu G. Țeposu ș.a.
Critica remarcă: lirismul său „caligrafic și interiorizat” (Cubleșan); îmbinarea „poeziei cu jurnalul de idei” (Ulici); „vocația empatiei și a portretului cultural” (Geo Vasile).
Cleopatra Lorințiu este o personalitate de prim plan a culturii române de azi: o poetă de o sensibilitate rară, o prozatoare a memoriei, o eseistă a lumii contemporane și o diplomat cultural care a mediat, în mod constant, dialogul româno-internațional. Diversitatea operei sale, calitatea scriiturii și energia proiectelor culturale o situează între autorii reprezentativi ai ultimei jumătăți de secol.
Note de subsol
- Cleopatra Lorințiu a debutat în revista Femeia în 1968, confirmând precoce vocația literară.
- Sasu, Aurel – Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, Paralela 45, 2006, pp. 853–854.
- Regman, Cornel – în diverse cronici, a remarcat calitatea „miniaturală” a poeziei autoarei.
- Poantă, Petru – considera poezia Cleopatrei Lorințiu drept „o cartografie a lumii sensibile”.
- Cistelecan, Alexandru – observa lirismul discret și melancolic al textelor poetice.
- Ulici, Laurențiu – Literatura română contemporană, unde notează tendința autoarei spre eseistică reflexivă.
- Cubleșan, Constantin – subliniază „finețea poemului interiorizat”.
- Geo Vasile – studii și cronici asupra operei, remarcând mobilitatea intelectuală a autoarei.
- Enciclopedia marilor personalități K–Z, vol. 5, Geneze, 2003, p. 23.
Bibliografie selectivă
Operă primară
Regina cu pași furați, Ed. Dacia, 1978.
Ora culorilor, Ed. Ion Creangă, 1979.
Peisajul din care lipsesc, Ed. Cartea Românească, 1981.
Aproape imaginară, Ed. Cartea Românească, 1987.
Există un limpede loc, Ed. Sport-Turism, 1989.
Ceaiul amanților, Ed. Quadrat, 1994.
Pălăria de pai, Ed. Eikon, 2013.
Scurte întâlniri, Ed. Charmides, 2017.
Zboruri secrete, Ed. Ecou Transilvan, 2022.
Lumi multiple, Ed. ARTprint, 2024.
Albumul din raftul ascuns, Ed. Ecou Transilvan, 2025.
Studii, cronici și dicționare
Sasu, Aurel – Dicționarul biografic al literaturii române, Paralela 45, 2006.
Enciclopedia marilor personalități K–Z, Geneze, 2003.
Ștefănescu, Alex. – Istoria literaturii române contemporane.
Cubleșan, Constantin – Lecturi și interpretări.
Regman, Cornel – Scrieri critice.