Ordonanța 114 impactează direct industria construcțiilor, aducând avantaje fiscale angajaților, însă și o creștere de costuri pentru angajatori.

Compania Cromwell Evan Global, o firmă independentă ce oferă servicii de fiscalitate și consultanță în afaceri, a calculat un posibil impact asupra angajatorilor din industrie:

1. Companiile cu un număr cuprins între 50 și 800 de angajați, unde ponderea celor care primesc salariul de bază minim brut pe economie este de 40%, vor avea o creștere a costurilor începând cu 1 Ianuarie 2019 cuprinsă între 5-7%.
2. Companiile cu un număr cuprins între 50 și 800 de angajați, unde ponderea celor care primesc salariul de bază minim brut pe economie este de 60%, vor avea o creștere a costurilor începând cu 1 Ianuarie 2019 cuprinsă între 12-15%;
3. Companiile cu un număr cuprins între 50 și 800 de angajați, unde ponderea celor care primesc salariul de bază minim brut pe economie este de 80%, vor avea o creștere a costurilor începând cu 1 Ianuarie 2019 cuprinsă între 24-28%.

Oana Motoi, Managing Partner Cromwell Evan Global, declară: ”Ordonanța 114 aduce beneficii fiscale angajaților, însă în ce măsură vor putea susține angajatorii același număr de locuri de muncă pe care îl puteau susține până la 31 decembrie 2018? Este măsura cu adevărat benefică economiei într-o industrie  în care practica a arătat că profitabilitatea societăților este cuprinsă între 5-10% din cifra de afaceri?”  

Taxele plătibile statului, aferente contractelor de muncă ce urmează să intre sub incidența noii prevederi legislative, se vor diminua cu un procentaj cuprins între 35 și 50%. Însă aceste taxe sunt cu preponderență datorate de angajat, și nu de angajator.

În prezent, conform Balanței Forței de Muncă publicată de Institutul Național de Statistică la 1 ianuarie 2018, România avea aproximativ 700.000 de muncitori care activează în industria construcțiilor, fie sub formă de contract individual de muncă, fie ca liber profesioniști. Dacă, teoretic, 300.000 dintre aceștia ar putea beneficia la data de 1 ianuarie 2019 de scutirile de la plata impozitului pe venitul din salarii de 10% şi restul beneficiilor aplicabile la contribuțiile medicale (scutire integrală de la plata contribuției) şi sociale (diminuarea acesteia de la 25% la 21.25%) și ar fi plătiți în baza unui contract individual de muncă cu salariul de bază minim brut pe economie:

• va exista o creștere a puterii de consum de 212% în economie (aprox. 375.300.000 lei) aferent unui număr de 300.000 oameni dintr-un număr total de aprox 5.630.000 oameni care lucrau la data de 1 ianuarie 2018 (Balanța Forței de Muncă ocupată publicată de INS la 1 ianuarie 2018)
• în schimb se va diminua suma încasată la bugetul de stat cu un procent de 22% (aprox. 55.092.000 lei) aferent unui număr de 300.000 de contracte de munca.
  
  
  

Scopul enunțat al modificării legislative a fost acela de a atrage în țară românii plecați la muncă în străinătate. Spre exemplu, dacă până în luna iunie 2019, încă 300.000 oameni vor decide să să întoarcă înapoi în România, impactul economic pentru primele șase luni ale anului, pentru eșantionul de 300.000 oameni menționați mai sus, la care s-ar adăuga încă 300.000, ar fi după cum urmeaza:

• va exista o creștere a puterii de consum de 425% în economie (calculată la iunie 2019 vs decembrie 2018, aprox. 1.084.050.000 lei) aferent unui număr de 600.000 oameni dintr-un număr total de aprox 8.600.000 oameni care lucrau la data de 1 ianuarie 2018 (Balanța Forței de Muncă ocupată publicată de INS la 1 ianuarie 2018)
• vor crește sumele ce urmează a fi încasate la bugetul de stat cu un procent de 56% (aprox. 139.191.000 lei) aferent unui număr de 600.000 de contracte de muncă.

Ca răspuns la întrebarea în ce măsură este benefică noua măsură pentru angajatori, scenariul nu pare unul favorabil pentru aceștia. Fără a lua în calcul atragerea de forță de muncă proaspătă din străinatate, care să poata să permită o creștere în numărul de proiecte pe care societățile le pot derula, răspunsul nu se arată a fi unul favorabil în cazul companiilor ce se încadrează în condițiile enunțate în prezentul articol. În cel mai bun scenariu, doar companiile cu un număr de angajați cuprins între 50 și 800, unde ponderea celor care primesc salariul de bază minim brut pe economie este de 40% ar putea susține creșterea de costuri generată de noile modificări legislative, însă cu profit zero. Practic, fără o creștere a veniturilor, pentru a supraviețui aceste companii se vor vedea în situația de a își restructura integral modelul de business (diminuare de costuri concomitent cu creșterea preturilor/tarifelor). În situația favorabilă în care să presupunem ca noul cadru legislativ va da rezultatele scontate și va atrage parte din forța de muncă plecată în străinătate, veniturile la bugetul de stat ar putea crește prin acumularea de noi taxe și impozite, iar impactul ar putea fi unul favorabil pentru economie, în funcție de numărul de oameni atrași. Însă, societățile comerciale se vor afla tot în situația de a își reorganiza integral modelul de business deoarece o creștere a numărului de angajați nu poate fi susținută fără o creștere a numărului de proiecte și o ajustare corespunzătoare a prețurilor față de clienți.