14.6 C
București
miercuri, 21 octombrie

Muncim sau telemuncim?

Momentul istoric ”coronavirus” pe care, din păcate, îl trăim ne-a aruncat total nepregătiți într-o lume a întrebărilor fără răspuns, aproape la fel de misterioasă ca Triunghiul Bermudelor. Au apărut pe neașteptate probleme importante pe care nici nu le bănuiam iar altele, pe care le consideram importante, și-au pierdut brusc importanța.


Una dintre aceste probleme este aceea a condicii de prezență la locul de muncă. Condica de prezență reprezenta unul dintre cei mai importanți stâlpi de rezistență ai culturii birocratice românești. Semnarea condicii de prezență la sosirea și la plecarea din instituție era pentru funcționarul român cel mai important argument pentru aprecierea și evaluarea activității sale chiar dacă nu întotdeauna exista interes pentru a se vedea cât de performant era funcționarul între ora de venire și de plecare din instituție.
Tradiția birocratică românească moștenită de la administrația fanarioto-otomană punea mai mare accent pe prezența la locul de muncă decât pe eficiența la locul de muncă.
Iată însă că pandemia a zdruncinat profund tradiția și ne-a obligat să acceptăm, volens nolens, renunțarea la condica de prezență în favoarea computerului, devenit instrumentul principal al noii forme de organizare a contactelor de muncă: ”teleworking”, adică telemunca.
Telemunca este o formă de organizare și/sau muncă, care utilizează tehnologia informației, ca parte a unui contract sau a unui raport de muncă, în care munca, care ar fi putut fi efectuată și la sediul angajatorului, se desfășoară în afara spațiilor în mod regulat.
Telemunca a fost acceptată la noi cu destul de mult entuziasm și nu puțini analiști au considerat că facem un mare pas înainte pe calea modernizării și informatizării activității economice. Această percepție poate fi mai bine înțeleasă dacă analizăm sitauația în care se afla România din acest punct de vdere înainte de pandemie. Ne aflăm pe ultimul loc din Europa, cu doar 3% din forța activă lucrând prin telemuncă.
Datele publicate de către ”INSEEC France” pentru decembrie 2019 la nivelul UE arătau următoarea situație relativ la procentul de telemuncă în ansamblul forței de muncă active: Islanda 25%, Norvegia 24%, Olanda 20%, Finlanda 16%, Marea Britanie 26%, Danemarca 14%, Estonia 13%, Luxemburg 13%, Franța 12%, Slovenia 11%, Belgia 10%, Germania 10%, Spania 10%, Letonia 10%, Austria 10%, Media UE 9%, Slovacia 9%, Irlanda 8%, Ungaria 8%, Portugalia 8%, Grecia 7%, Italia 7%, Lituania 7%, Polonia 7%, Croația 5%, Bulgaria 4%, România 3%.
În țările în care telemunca funcționează de mai mult timp, impulsul pe care pandemia l-a dat acestei forme de activitate a determinat și un impuls al dezbaterilor pe această temă, atât la nivel teoretic cât și la cel al dialogului social, al mișcărilor sindicale și al asociațiilor patronale.
Cred că este interesant și pentru telemuncitorii români să cunoască unele concluzii ale acestor dezbateri.
Prima concluzie este aceea a nevoii de a echilibra raportul dintre avantajele și dezavantajele telemuncii, eliminând tendințele de a o beatifica sau damna în manieră absolută.
Echilibrul de apreciere este extrem de necesar deoarece este pus în discuție viitorul telemuncii în sensul în care aceasta poate fi considerată ca o metodă viabilă și eficientă, acordându-i-se un statut permanent chiar cu trend de dezvoltare sau poate fi considerată doar ca pe o metodă conjuncturală, utilizabilă doar în condițiile distanțării fizice impuse de pandemie.
Cel puțin până la această dată, analiza înclină spre o apreciere pozitivă evidentă a avantajelor telemuncii. (vezi: ”Le travail a distance est-il efficace?”. WorkAnywere 04/2020; Dares Analyses 051/XI.2019).
Astfel principalul argument este reducerea costurilor, atât la angajator cât și la angajat. Angajatorul reduce substanțial costurile cu chiriile și utilitățile, angajatul reduce costul transportului la locul de muncă și alte cheltuieli aferente modului de prezentare (vestimentație, obligații protocolare).
Un alt avantaj este descongestionarea și fluidizarea rețelei de transport prin micșorarea numărului de pasageri în transport public și al numărului de autovehicule particulare. Ca o consecință, apar îmbunătățiri ale calității mediului prin micșorarea poluării provocate de mijloacele de transport. Punctual, un avantaj este și reducerea posibilității de contaminare cu coronavirus, ceea ce conduce în subsidiar la reducerea cheltuielilor necesare tratării persoanelor infectate. Unele analize semnalează și prezența unor avantaje de tipul ”bunăstarea mediului familial” în ceea ce privește posibilitatea petrecerii mai mult timp cu familia și mai ales a părinților cu copiii.
Fără a limita aria avantajelor, statistica arată că nu întotdeauna telemunca poate fi realizată, chiar dacă cei interesați ar avea dorința de a o practica.
Astfel, sondajele recente arată că aproximativ o treime dintre lucrătorii cu telemuncă întâmpină dificultăți la domiciliul de reședință. Prima dificultate este aceea a condițiilor de muncă dificile pentru femeile cu copii între 1-3 ani. Alte dificultăți: 42% dintre telemuncitori nu aveau spațiu dedicat, 68% își împărțeau reședința cu alte două sau mai multe persoane, iar 12% au declarat că sunt prost echipate, notează ”Think tank-ul Terra Nova” din iulie 2020, concluzionând: ”Scaunul din lemn și ecranul de 13 inci au limita lor, mai ales cu copiii acasă”.
Dezavantajele sunt sintetizate în cele mai multe dintre analize ca fiind un dublu pericol: atomizarea și alienarea forței de muncă. (vezi: ”Working during Covid-19”, University of Washington. Human Resources).
Atomizarea participanților la realizarea unei activități unitare este un fenomen specific începutului revoluției industriale, când diferitele operațiuni se realizau separat de operatori independenți, doar asamblarea finală fiind efectuată într-o locație unică. Istoria consemnează, ca exemplu edificator, cazul începuturilor industriei de ceasornicărie. În secolul XVII, în Munții Jura, iarna îi izola pe țăranii elvețieni și francezi care își ocupau timpul cu producerea artizanală a pieselor de ceas. Primăvara, le aduceau la Besançon, unde se asamblau în manufacturi ce prefigurau apariția marilor unități de tip industrial. Atomizarea a fost punctul de pornire al concentrării activității productive în unități capabile să asigure standarde de calitate, constanța aprovizionării și desfacerii, locuri de muncă bine identificate profesional și stabile, legislație a muncii și protecția drepturilor salariale.A fost indiscutabil un pas de progres în evoluția organizării și funcționării activității economice cu un spor evident de productivitate și eficiență.
În prezent, drumul pare a avea un sens contrar. Atomizarea nu mai este un punct de pornire, ci un punct terminus al sistemului de organizare colectivă, structurată pe principii unitare, a activității? Se poate spune că este un regres? Este o întrebare la care, în prezent, nimeni nu se aventurează să răspundă.
Pe de altă parte, telemunca prezintă și un alt risc, acela al unui autocontrol care inevitabil va duce la o izolare treptată și ulterior la o stare de alienare și dezinteres. Este pericolul dezinteresului prin rutină, deoarece telemunca permite doar rezolvarea unor situații curente sau a unor sarcini punctuale, excluzând în mare măsură aportul personal al telemuncitorului la perfecționări, adaptări sau simplificări ale lucrărilor pe care le realizează. Lumea virtuală îi dă o posibilitate limitată de contacte informale, consultări sau discuții profesionale cu cei care erau ”colegi de birou”.
Oricum, nu trebuie uitat că muncind în colectiv, în echipă sau în grupuri specializate se realizează legături sociale indispensabile unei motivări pozitive a activității, o competiție profesională benefică, sunt stimulate inovările și se creează un cadru permanent de pregătire și perfecționare profesională.
Atunci când există și avantaje, și dezavantaje, răspunsul corect nu poate fi decât la jumătatea drumului spre adevăr. Așa poate se explică de ce experții în materie nu au recomandări sau decizii tranșante. Cele mai autorizate surse în materie (vezi: ”Review of Telework Research”. IV/2020) recomandă ca telemunca să fie utilizată, dar doar în proporție de fifty-fifty, adică nu mai mult de 2-3 zile săptămânal.

Imagine de Alterio Felines de la Pixabay

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW