Sunt momente în care economia trebuie să răspundă repede, chiar foarte repede, la cerințele unor situații speciale, total diferite de mersul normal și tradițional al mediului economic.

Istoria economică notează în secolul XX două cazuri considerate exemplare pentru modul cum economia se poate mobiliza și rezolva probleme de natură excepțională.

Primul caz este acela al capacității excepționale a economiei Marii Britanii de a se organiza și produce în timp record avioane de vânătoare pentru a respinge atacurile aeriene ale Germaniei hitleriste (Bătălia Angliei – 10 iulie – 31 octombrie 1940). Sub conducerea ministrului producției de avioane William Max Aitken, lord de Beaverbrook, industria engleză a trecut într-o singură lună de la producerea a 970 de avioane la 2170. Nu orice avioane, ci Spitfire Supermarine, considerate cele mai bune avioane de vânătoare al celui de Al doilea război mondial. Trebuie să mai adăugăm o informație, aceea a modului cum s-a obţinut cantitatea de aluminiu necesară în condițiile în care importul era total blocat. Simplu, dar englezește: la chemarea premierului Churchill, populația și-a donat tigăile și cratițele de aluminiu.

Al doilea caz este cel al extraordinarei performanțe a industriei sovietice în 1941 de a muta în două luni peste Urali fabricile producătoare de tancuri. Condițiile erau excepțional de dificile nu numai pentru că era o iarnă cruntă, ci și pentru că armata hitleristă era la porțile Moscovei. La doar o lună după mutare, armata a primit 5.000 de tancuri noi. Nu orice tancuri, ci celebrele T- 34, considerate cele mai bune din al doilea război mondial.

Iată că a apărut și al treilea caz. Premierul Ludovic Orban ne-a anunțat de la Dragomirești că uzina pe care o vizitează poate produce între 70-75.000 de măști pe zi și că în foarte scurt timp încă nouă fabrici vor începe producția.

Consider că este o realizare excepțională. Să ne amintim că doar cu o lună în urmă România nu dispunea de niciun stoc și că Ministerul Sănătății făcea eforturi disperate de cumpărare a măștilor de pe piața mondială la prețuri mari datorate cererii excesive.

Desigur, trebuie să păstrăm proporțiile. Măștile chirugicale nu sunt nici avioane și nici tancuri, ci doar niște fâșii de pânză. Nici pânza nu este românească, ci se importă și nici măștile chirurgicale nu sunt considerate cele mai bune în protecția față de contaminare, dar nu aceasta este ideea pe care vreau să o dezvolt.

Vreau să subliniez că pentru prima dată în ultimii treizeci de ani economia românească și cei care o reprezintă dau dovadă de adaptare imediată și eficientă la cerințele unor stări și evenimente de excepție.

Nu a mai fost nevoie de lunile sau chiar anii pierduți pentru studii nesfîrșite de necesitate, de fezabilitate sau de oportunitate. Nu s-a mai pierdut timpul cu cereri și aprobări, de treceri prin avizele de la pompieri, de la protecția mediului, de la protecția consumatorului sau chiar de la consiliul concurenței.

S-a trecut imediat la treabă și s-a reușit. La aproximativ 40 de zile de la declanșarea pandemiei, România este producătoare de măști și jucător pe piața internațională a consumabilelor sanitare. Să nu omitem și o altă realizare, deși este mai puțin spectaculoasă. În doar două săptămâni, economia românească a reușit să producă izolete la standarde mondiale.

Din cât se poate vedea din informațiile economice internaționale, nicio țară din lume (inclusiv Coreea de Sud sau Turcia) nu a reușit să dezvolte atât de repede ca România producția de măști plecând de la zero.

Concluzia: economia românească poate foarte mult și repede atunci când într-adevăr se vrea și există coordonare între voința politică și expertiza antreprenorială, fie ea privată sau de stat.

Domnul prim-ministru spunea la Dragomirești: ”acum putem acoperi în totalitate consumul de măști”.

Perfect și adevărat, dar, dovedind că se poate, domnul prim-ministru ar trebui să ne răspundă la o întrebare: dacă putem acoperi în totalitate consumul de măști, când ne puteți spune că economia românească va acoperi dacă nu total, măcar peste 50% consumul de carne de porc? Dar consumul de roșii românești? Dar consumul de mere românești – etc?