La zece ani de la prăbușirea băncii Lehman Brothers, în 2008, riscul unei noi deflagrații este, potrivit cunoscutului economist Nouriel Roubini, din nou foarte ridicat. Iar de data aceasta, spune el, țările supraîndatorate nu mai dispun de aceleași arme pentru a-i face față. În perspectiva viitorului, chestiunea cea mai pertinentă, subliniază Roubini, constă în determinarea cauzelor ce vor provoca recesiunea și criza mondială de mâine.
Actuala expansiune mondială, susține Roubini, ar putea continua anul viitor, în măsura în care Statele Unite înregistrează importante deficite bugetare, dacă Beijingul aplică politici de credit flexibile și dacă Europa rămâne pe traiectoria relansării. Dar, avertizează Roubini, până în 2020, condițiile au tendința spre o criză financiară, urmată de o recesiune mondială.
Motivele ce explică astfel de previziuni
În primul rând, politicile de relansare bugetară care presează la ora actuală creșterea anuală americană deasupra potențialului său de 2% nu sunt sustenabile. Până în 2020, crede Roubini, așa-zisa relansare se va epuiza.
În al doilea rând, deoarece momentul, durata acestei relansări nu au fost adaptate, economia americană cunoaște în prezent o «supraîncălzire» și inflația depășește cota maximă suportabilă. Rezerva federală americană trebuie, astfel, să continue majorarea taxei la fondurile federale, urcându-le de la nivelul actual de 2% la cel puțin 3,5% până în 2020, ceea ce va avea drept consecință probabilă creșterea dobânzilor pe termen scurt și lung, precum și o creștere a dolarului american.
În al treilea rând, tensiunile comerciale existente între administrația Trump cu China, cu Europa, Mexicul, Canada și alții sunt în curs de escaladare, antrenând o diminuare a ratei de creștere și o inflație ridicată. Creșterea economică în restul lumii se reduce sub efectul atitudinii țărilor ce consideră adecvat să riposteze împotriva protecționismului american. Piețele emergente, deja fragilizate, vor continua să suporte efectele protecționismului și ale condițiilor monetare «strânse» în Statele Unite.
În al patrulea rând, Europa va continua, și ea, să înregistreze o creștere mai lentă din cauza constrângerilor monetare și a fricţiunilor comerciale. De altfel, spune Roubini, politicile populiste aplicate în țări precum Italia riscă să provoace o dinamică a datoriilor nesustenabilă în cadrul zonei euro. În aceste condiții, o nouă recesiune mondială ar putea conduce Italia și alte țări să părăsească pur și simplu zona euro.
În al cincilea rând: Roubini semnalează că piețele bursiere americană și mondiale sunt în «efervescență». Raporturile curs/beneficiu în Statele Unite sunt superioare cifrei de 50%. Valorizările capitalurilor private au devenit excesive iar obligațiunile de stat prea costisitoare ținând cont de slabul lor randament. Creditele cu înalt randament devin de asemenea din ce în ce mai scumpe, la ora în care dobânzile de îndatorare suportate de întreprinderile americane ating cote istorice. De altfel, îndatorarea pe numeroase piețe emergente și în unele economii dezvoltate se arată clar excesivă. Imobiliarul comercial și rezidențial este mult mai costisitor în numeroase zone ale lumii.
Marjele de relansare sunt reduse, spune Roubini
Marja de relansare bugetară în lume, constată Roubini, este deja redusă de o datorie publică masivă. Posibilitatea lansării unor noi politici monetare neconvenționale va fi limitată prin bilanțuri«hipertrofice» și printr-o lipsă de capacitate de a reduce dobânzile directorii. De altfel, salvările în sectorul financiar vor fi, potrivit lui Roubini, intolerabile pentru țări marcate de ascensiunea mișcărilor populiste și conduse de guverne cvasiinsolvabile. În Europa, mai semnalează economistul citat, ascensiunea partidelor populiste complică adoptarea reformelor la nivelul UE, precum și crearea instituțiilor necesare pentru combaterea viitoarei crize financiare și a recesiunii ce va urma. Spre deosebire de 2008, când guvernele au dispus de instrumente politice care să permită împiedicarea unei căderi libere, liderii care vor trebui să înfrunte viitoarea recesiune vor fi «cu mâinile legate», știind că nivelurile globale ale datoriei sunt superioare celor de dinaintea crizei. Sunt astfel rasamblate toate elementele ce-l determină pe Roubini să susțină că «criza și recesiunea de mâine ar putea să fie mai severe și mai îndelungate ca acelea de ieri».
