O parte a presei și a think tank-urilor din Occident au lansat „teza presiunii chineze”, în ultima vreme, conform căreia, exporturile Chinei din industria manufacturieră și energie nouă ar ocupa spațiul pieței globale și ar afecta procesul de industrializare al țărilor în dezvoltare. Împotriva acestei retorici, istoricul Adam Tooze, de la Universitatea Columbia din Statele Unite, a publicat la începutul lunii august pe platforma Substack un articol în care combate această teză. Articolul susține că „teza presiunii chineze”nu se bazează pe analiza datelor economice, ci este pur și simplu un calcul politic, iar această retorică este o fraudă desăvârșită.
Profesorul Adam Tooze afirmă în articol că, dintre cele trei versiuni ale numitului „șoc chinezesc”, „teza presiunii chineze” este cea mai absurdă, deoarece critica la adresa Chinei se bazează în întregime pe speculații contrafactuale.
Articolul analizează în continuare că toate cele trei versiuni ale „șocului chinezesc” au o eroare comună: ignoră în mod deliberat propriile probleme de dezvoltare și încearcă prin toate mijloacele să arunce vina asupra Chinei.
Profesorul Adam Tooze scrie în articol: „Dezvoltarea nu înseamnă a sta la coadă. Nu ar trebui să diabolizăm China, ci să normalizăm lumea. ‘Teza presiunii chineze’ există doar în ipoteze. În lumea reală, o Chină puternică își urmează doar propriul drum de dezvoltare și nu presează pe nimeni.”
