20.5 C
București
luni, 12 aprilie

Dacă e listare, adică dacă o cer interesele partidului, fie, dar cel puțin s-o știm și noi…

Stimați cititori, vă asigur că titlul acestei scrieri nu este o preluare greșită a celebrelor replici dintre Farfuridi și Brânzovenescu din Scrisoarea pierdută a lui Caragiale.

Nu dintr-o greșeală am scris ”listare” în loc de ”trădare”.

Chiar cred sincer că listarea la bursă a societăților cu capital majoritar de stat nu este o trădare, așa cum declară opoziția PSD, și poate nici nu este o ”greșeală” a actualei guvernări dacă se respectă anumite reguli și principii pe care ar trebui să le știm și noi în calitate de contribuabili la averea statului român.

Listarea la bursă a unei companii atrage după sine acces la finanțări pe piața de capital, notorietate, deschidere spre noi piețe și investitori strategici, o estimare corectă a valorii companiei, încredere din partea clienților, partenerilor și investitorilor. Listarea la bursă este o opțiune des folosită de companiile dinafara României care caută noi soluții pentru a-și finanța operațiunile și de a avea mai multă expunere.

Deci, teoretic vorbind, dorința guvernului Cîțu de a lista la bursă companiile cu capital majoritar de stat este corectă și promițătoare de rezultate favorabile economiei românești.

Practica este, însă, de altă părere. Având în vedere situația practică excepțională în care ne aflăm ca urmare a efectelor pandemiei, listarea la bursă, adică cedarea unei părți a proprietăților statului către terți poate avea efecte perverse care ar trebui analizate cu multă precauție și prin prisma politicii și exterienței pe care alte state le au din acest punct de vedere.

Principalul efect pervers, determinat de contextul crizei, este impactul asupra prețurilor în sensul în care valoarea de vânzare a acțiunilor ar fi mult diminuată, ceea ce poate fi considerată o pierdere pentru statul român, și nu un câștig. Pe de altă parte, accesul terților la capitalul companiilor respective ar deveni mult prea ”ieftin”, permițând unor ”investitori de mâna a doua”, fără importanță strategică pe piața internațională, să-și plaseze capitalul în sectoare strategice ale economiei românești cu implicații nedorite asupra politicilor de dezvoltare ale acestora. Experiența altor țări a arătat că astfel de ”investitori” sunt fie speculatori sau chiar reprezentanți deghizați ai capitalului oligarhic rusesc.

Cele mai importante țări membre ale Uniunii Europene practică în perioada crizei pandemice o politică total diferită de cea pe care o dorește guvernul Cîțu. Germania, Franța, Italia, Olanda, Polonia și Ungaria nu vând acțiuni ale societăților cu capital de stat, ci, din contră, cumpără acțiuni ale acestora din dorința de a mări locul și rolul statului în conducerea și funcționarea lor. Obiectivul acestei politici este acela de a proteja prin forța și puterea statului acele companii în condițiile recesiunii și crizei determinate de pandemie, de a proteja locurile de muncă și de a detensiona presiunea socială accentuată de șomaj și de restricțiile impuse de criza sanitară.

Din acest punct de vedere, se poate considera că politica de listare a actualei guvernări este în contrasens față de orientarea politicilor Uniunii Europene.

Rezultă că o temporizare a intenției de listare, cel puțin până la momentul eliminării efectelor crizei, ar fi absolut necesară.

Spuneam în titlu, preluând replicile Scrisorii pierdute, că ”Dacă e listare, adică dacă o cer interesele partidului, fie, dar cel puțin s-o știm și noi”.

Și în acest caz, Caragiale are dreptate, căci, acum ca și atunci la timpul său, politica a fost și a rămas o expresie a intereselor partidului de la guvernare, în cazul nostru a coaliției de la guvernare.

Nu putem evita o întrebare: de ce se grăbește listarea chiar dacă este în contrasens cu tot ceea ce se întâmplă în Europa și în lume? Nu apare o ”suspiciune rezonabilă” asupra posibilității unor înțelegeri prealabile sau asupra unor promisiuni între guvern și terți străini pentru cedarea proprietății unor companii strategice ale statului român? În schimbul acesteia oare ce ar fi important pentru ”interesul partidului”? Sprijin politic sau ce altceva? Poate dacă dăm portul Constanța, Olanda ne va da Schengen-ul, sau dacă dăm Hidroelectrica și CEC-ul austriecilor aceștia ne vor cruța pădurile, sau dacă un capital maghiar va cumpăra acțiuni ale Poștei Române, UDMR nu va mai dori autonomie?

Desigur, sunt doar speculații. Nu știm dacă este adevărat sau nu. Este posibil să fie doar întrebări generate de idei conspiraționiste de care, slavă Domnului, nu ducem lipsă.

Cum zicea Caragiale, poate fi în interesul partidului/coaliției, dar să știm și noi. Trebuie să știm și noi ce se întâmplă cu proprietatea statului pentru că noi, cetățenii, suntem contributori la existența și dezvoltarea acesteia prin impozitele și taxele pe care le plătim. Oare nu ar trebui să fim consultați? Nu ar trebui să se organizeze o consultare publică sau chiar un referendum, tema fiind extrem de importantă pentru viitorul țării?

Problema este însă alta: atâta timp cât nu există o transparență deplină a actului guvernamental, cât nu există o informare și o comunicare corectă și clară din partea guvernanților și a partidelor din coaliție, orice suspiciune este posibilă.

Guvernul ar avea extrem de mult de câștigat dacă ar comunica în așa fel încât să elimine orice suspiciune asupra intențiilor sale. Ar crește încrederea noastră, a populației în bunele sale intenții. România are nevoie în acest moment, mai mult decât orice, de încrederea în conducătorii săi.

Am putea să renunțăm la suspiciuni în ceea ce privește intenția guvernului de a lista rapid companiile de stat și dacă am vedea interesul pentru promovarea și întărirea capitalului românesc.

Dacă se dorește atât de mult un parteneriat public-privat, de ce nu s-ar manifesta și prin cumpărarea de către capitalul privat românesc acțiuni ale societăților cu capital de stat?

Răspunsul este întrucâtva cunoscut prin declarațiilor unor politicieni care susțin încă de pe timpul guvernării Băsescu-Boc că România este decapitalizată și că nu dispunem de un capital românesc apt de a reprezenta nu doar o forță economică, ci și un concurent valabil al capitalului străin pe piața de capital.

Nu mai este chiar așa! Datorită creșterii capacității manageriale și a spiritului antreprenorial al unor ”privați” , România dispune azi de un capital autohton apt de a intra cu succes în operațiuni investiționale pe bursă.

Avem societăți private cu rezultate bune, fără datorii la buget, creatoare de locuri de muncă și cu potențial mare de export.

Societăți ca Arabesque, Dedeman sau European Drinks sunt exemple ale modului în care capitalul privat românesc s-a dezvoltat.

Compania Arabesque, înființată de către omul de afaceri Rapotan, se află pe piaţă din 1994 şi are o prezenţă regională în Moldova, Ucraina, Bulgaria. Fondată în Galați, în 1994, de către omul de afaceri Cezar Rapotan, Arabesque deţine 38 de centre comerciale, dintre care 23 în România. Echipa din România numără peste 3.200 de oameni, iar forţa logistică este asigurată de cele peste 1.000 de camioane specializate.

În anul 2015 Dedeman, înființată de către frații Pavăl, a devenit al patrulea cel mai mare jucător din bricolaj în Europa Centrală și de Est, cu o cotă de piață de 1,9%, conform unui studiu realizat de polonezii de la PMR. La sfârșitul anului 2017 compania deținea 48 de magazine şi avea peste 10.000 de angajați. În septembrie 2018, compania a deschis al 6-lea magazin din Capitală, ajungând la 49 de magazine la nivel național și depășind 10.600 de angajați. La nivelul anului 2020 are 54 de magazine. Are o cifră de afaceri de 1,7 miliarde euro.

Înființată în 1990 de către frații Micula, compania European Drinks este localizată în nord-vestul țării, într-o zonă defavorizată, reprezintă una dintre cele mai longevive investiții din România și, totodată, unul dintre cei mai mari angajatori români, înregistrând în medie aproximativ 10 mii de angajați anual. Activitatea desfăşurată în toată această perioadă a avut un impact pozitiv atât pe plan social, prin stabilizarea pe termen lung a locurilor de muncă, în special în depresiunea Beiuşului, cât și economic, prin contribuțiile semnificative la bugetele de stat și locale. La acestea se adaugă impactul benefic asupra celorlalte ramuri economice prin contribuția la dezvoltarea activităților conexe, de-a lungul lanțului de producție-distribuție. Compania a plătit în perioada decembrie 2019-decembrie 2020, către bugetele de stat centrale şi locale, impozite şi taxe în valoare de 531.718.212 lei, reprezentând echivalentul a 110.774.627 euro, fără datorii la bugetul de stat.

La aceste companii cu potenţial de investiții pe bursă am putea adăuga și disponibilitățile existente le nivelul unor oameni de afaceri români situați în topul averilor din România.

Dacă într-adevăr guvernul are intenția listării la bursă a companiilor de stat și dacă are în vedere posibilitatea unui parteneriat public-privat, atunci ar fi necesar ca înainte de a începe procesul de pregătire a listării să aibă consultări cu reprezentanți ai capitalului autohton pentru a-i informa și a le cunoaște intențiile. Ar exista chiar posibilitatea oferirii dreptului de preemțiune, așa după cum se practică la vânzarea terenurilor agricole.

Închei tot cu un caragialism, citându-l pe Trahanache: ”ai puțintică răbdare, stimabile”.

Stimabilul Guvern trebuie să aibă rabdare, să nu se grăbească. Listarea este nu numai complicată, dar și periculoasă dacă nu este bine gândită.

- PUBLICITATE -

2 COMENTARII

  1. @ Dacă sunteți de părere că despre calitatea actuală presei se poate spune că reflectă faptul că au fost vremuri când nu se găsea hârtie igienică , hârtie de împachetat , alte oferte de hârtie, chiar pe toate drumurile, articole precum cele ale lui Eugen Barbu, Fănuș Neagu, Ioan Chirilă, Adrian Păunescu, CV Tudor, PM Băcanu, nemaifiind în presa actuală, aceasta, presa actuală, culegând, probabil , “beneficiile” felului cum era folosită anterior presa scrisă după ce era citită, “beneficii” obținute însă cu o ofertă mai diversificată însă de o calitate probabil sub cea din vremurile când scriau cei anterior amintiți, ?

  2. & Ion și Gheorghe frații lui Păcală și personaje ale altor bancuri au reuși în capitalismul românesc, integrat capitalismului internațional, să fie lideri de succes ai capitalismului românesc și personaje cu influență internațională, cu recunoaștere și apreciați în lumea afacerilor internaționale , ? Deci ați remarcat români că Ion Și Gheorghe, personaje ale poveștilor cu Păcală și personaje de bancuri, au avut nevoie doar de niște condiții concurențiale egale cu alți competitori pentru a se face remarcați și a ajunge printre liderii de succes ai capitalismului internațional, ? Probabil că vă imaginați și că acest personaje, secundare oarecum, din poveștile despre Păcală și din bancuri ar putea fi și Ion Țiriac și Gheorghe Becali, ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW