Luiza Ciolac – cineast –
Ana-Maria Păunescu
Cu ani în urmă, ne întorceam dintr-o deplasare oficială din străinătate o delegație mai mare cu ziariști din presa scrisă și audio-vizual, oficiali și reprezentanți ai mai multor domenii de activitate.
La Aeroportul Internațional Otopeni ne așteptau pe fiecare, fie delegații ale instituțiilor pe care le reprezentasem în deplasarea noastră oficială, fie membri ai familiilor.
Așadar, la salonul oficial al Aeroportului ne așteptau “ai noștri”.
Și atunci s-a produs o uimire uriașă, care ne-a făcut pe toți să rămînem muți de încîntare și de o necuprinsă bucurie: în fața noastră era un munte de om, care ținea în brațe un înger de copil.
O copilă cu cîrlionți blonzi, cu ochi de un albastru necuprins, cu o gură ca o frăguță, cu doi bujori în obrăjorii ei bucălați, care din cînd în cînd își punea capul pe umărul celui care o avea în brațele sale, îi mîngîia barba-i stufoasă, ba chiar îl dezmierda cu cîte un sărut nevinovat.
Noi toți am rămas fără cuvinte și eram în mod evident fascinați de imaginea pe care o aveam în fața ochilor noștri: era poetul Adrian Păunescu cu fiica lui cea mică, ANA-MARIA PĂUNESCU. Venise la Aeroport să o întîmpine pe soția lui Carmen Păunescu, membră a delegației noastre.
Anii au trecut și cum viața ne duce pe valurile ei pe fiecare care încotro, tot ea, viața, a făcut ca poetul Adrian Păunescu să plece mult prea devreme dintre noi.
Numai că cei doi copii ai lui au continuat munca poetului: Andrei Păunescu cu spectacole de muzică și de poezie, Ana-Maria Păunescu a preluat și a continuat să editeze săptămânal revista „Flacăra lui Păunescu”: singură, cu un laptop, fără o finanțare constantă sau susținută, ci exclusiv prin truda ei.
Aici este necesar să facem cuvenita precizare: azi, cînd limba română și gramatica limbii române sînt călcate în picioare este o imensă bucurie să vezi tineri care respectă și prețuiesc acest giuvaer inestimabil: LIMBA ROMÂNĂ.
De aceea, nu mare ne este surpriza că cei doi frați Andrei și Ana-Maria au dus mai departe truda minunatului lor părinte.
- Publicitate -
Se cuvine să remarcăm o tușă, o notă specială a perioadei pe care cu toții o traversăm și anume:
- azi, – cînd scara valorilor nu doar că este răsturnată, ci este de-a dreptul distrusă și chiar inexistentă,
- azi, – cînd asistăm aproape neputincioși la asaltul grobian al unor tineri (sau mai puțin tineri . . .),
- azi, – cînd “beizadele” de carton, din părinți cunoscuți și apreciați, își “etalează” subcultura, snobismul, înecîndu-se în droguri, cu maimuțe plimbate în lesă și cu operații estetice,
- tot azi – sunt și alte “beizadele”, care ne bucură sufletul prin educație, prin seriozitate, prin truda și prin cultura lor: mă refer aici la cei doi copii ai marelui nostru sportiv Gică Hagi.
De aceea, cu atît mai mult ar trebui să prețuim strădania unor tineri cu venituri reduse, dar cu o poftă nestăvilită pentru bine, pentru frumos, pentru cultură și valoare autentică: cei doi frați Păunescu, Andrei și Ana-Maria.
Astăzi, ANA-MARIA PĂUNESCU este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (secția spaniolă-portugheză) și ne oferă anul acesta cel de-al doilea volum de versuri.
Cuvîntul izvorît din sufletul Anei-Maria Păunescu sculptează emoții, stări, sentimente pe care ni le dăruiește pe cît de delicat, pe atît de ferm, nouă, semenilor ei.
Slova tainic plămădită din sufletul Anei-Maria Păunescu răzbate către noi asemenea unei plăntuțe firave, care sparge betonul și pămîntul împietrit de secetă pentru a “țîșni” la viață! …
E un proces greu, este o luptă pe cît de inegală, pe atît de specială, care izvorăște spre noi din căușul sufletului ei de tînăr autor.
În București, lansarea celui de-al doilea volum de versuri intitulat: „ai vreme să vorbim?”, are loc la Muzeul Național al Literaturii Române, strada Nicolae Crețulescu nr. 8, în data de 30 august, 2023, la orele 18:00.
La evenimentul editorial participă: Ștefan Mitroi, Ducu Bertzi, Adrian Păduraru. Moderator: Loreta Popa.
